luni, 14 decembrie 2015

Suntem niste tarani infumurati

Miroase a fum...
Sunt fumuri multe-n sat,
Sunt case multe-n sat...

Si-n satul meu, si-n cel de langa, si-n casa vecinilor, si-n hainele de pe sarma, si-n fularul strans la gat, si-n perdeaua geamului deschis de la bucatarie.


In fumuri seara o inchizi, cand vrei sa umplii odaia de aer curat, spre somnu-ti lin.
E-un fum ce unge inimi, un fum ce trezeste amintiri si spune povesti.
Un fum e al multilor copii inghesuiti in micuta camaruta din coltul strazii, alt fum e din vila cea etajata de pe deal, un altul e din casutele indepartate si saracacioase de la marginea padurii, un fum vine dinspre oras, mai aprig si mai vanjos ca toate altele. Sunt fumuri diverse, ce-n fuga lor condimenteaza mintea si afuma traiul. Sunt fumuri la fel, ce nu cruta pe nimeni: bogat-sarac, frumos-urat, bun-rau, timid-exuberant...
Sunt fumuri cu tupeu, indraznete, dornice de viata si care patrund in orice cotlon al simtirii. Sunt fumurile noastre, ale taranilor si nu ale orasenilor.
Si ce ne bucura mirosul incarcat de vesti si povesti!
Povesti mai vesele, mai triste, mai reale sau mai mintite, mai colorate sau mai anoste....
Un fum e o viata!
Si traim...cu totii traim! Consateni suntem si respiram acelasi fum din Sangeorgi City!
Si nu numai... suntem multi infumurati in lumea asta! Fiecare cu fumul lui...

Dupa un fum cules de pe ulita satului, inchid geamul, imi spun somn usor si-un "Inger, ingerasul meu", imi plec capsorul pe perna, trag aer in piept si visez la fumurile de maine... mai intepatoare, mai ademenitoare, mai fortoase in gerul iernii.
Ca iarna ! Pe ulite...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu