INTREBARE
Un mare semn de întrebare:
Ce rost mai are oare
Să căutăm, să ne uimim,
Să cercetăm, să tot privim
Cum viaţa trece şi ne lasă,
Cum ei deloc de noi nu-i pasă?
Un mare semn de întrebare:
Ce trebuie să faci pentru schimbare,
Când viaţa adeseori te-ncearcă,
Iar gândurile aleargă parcă,
În astă lume rea şi cruntă
Când tu eşti mic şi ea măruntă?
Un mare semn de întrebare:
Cum poţi scăpa de-acea frustrare,
Ce arde sufletul deja golit
De patima ce s-a pripit
Să cheme gândul, inima şi visul
Să-nfrunte teama şi abisul?
( de Anca Elena Bărbulescu – 25.01.2015 )
(sursa foto: https://www.pressalert.ro)
Ce frumos! Nu aş şti ce să răspund. Poate tot viaţa e cea care poate da un răspuns. Tu ai găsit unul de când ai scris-o până acum?
RăspundețiȘtergereIn timp inveti sa iei lucrurile cum sunt. Nu toate. Unele-s prea complicate, sau prea absurde pentru a ti le insusi. Cu toate astea, semne de intrebare mereu raman, mai mici sau mai mari, mai timide sau mai insistente.
ȘtergereLas viata sa curga in speranta ca intr-un final voi avea toate raspunsurile.
Eu personal nici nu vreau sa aflu toate raspunsurile. Spunea Einstein ca "tot ce imj doresc este sa stiu gandurile lui Dumnezeu". Ei bine eu nu. Nu cred ca am capacitatea de a înțelege raspunsurile ce le voi primi si poate nici nu voi fi de acord cu ele, si mai ales gandurile lui Dumnezeu. Asa mica si inofensiva cu ce cred si cred ca stiu pana acum imi este suficient...cu cat sti mai multe cu atata devii un om mai trist (nu ma refer la educatie sau scoala sau cultura generala, ci strict legat de raspunsurile vietii). Imbratisari sis.
RăspundețiȘtergereeu da. raspunsurile ce mi se cuvin. ce ma pot salva si ma pot ajuta. cele ce ma incurca - nu, multumesc :)
Ștergerein rest, ar fi interesant de aflat ce planuri si ganduri are viata cu noi, desi, cum zici, ce aflam ne poate intrista, dar totodata ne-ar putea ajuta ... e greu!
dar oricum, suntem salvati. la atotcunoastere nu ajungem sigur !
intorc imbratisarea, sis