Persoane interesate

curios ce-am scris? cauta!

marți, 10 decembrie 2019

sarbatorile vin! sarbatorile vin!

Lou Monte - Dominick the Donkey – the Italian Christmas Donkey 
(with Joe Reisman’s Orchestra and Chorus)



... pe ritmuri de clopotei, pe ritmuri de sanii scartaind pe zapada, pe ritmuri de colinde duioase si melodioase...asa imi incep zilele astea.
... zilele premergatoare marii sarbatorii a Craciunului, a zambetelor si-a dorintelor implinite, a darurilor oferite si primite cu drag, a cetinei parfumate si globurilor sparte.

e rost de sarbatoare-n sat!
e rost de liniste si pace, de lumini sclipitoare si zurgalai atarnand la fereastra!
e rost de turturi argintii si coarne de reni!
e rost de vin fiert, portocale si scortisoara, de miresme imbietoare de iarna!

e cazul a ne ferici gandul, a ne ferici aproapele si pe noi!
e cazul a fi mai buni si a ierta neputinta si nestiinta!
e cazul a ocoli rautatea si a cauta doar binele!
e cazul a ne bucura de nimicuri, de fulgii plapanzi de nea ce ni se-aseaza pe haine, de gheata pe care ne fug picioarele, de fumul de lemn ars ce ne invadeaza narile in ger, de beculetele colorate de pe strazi, de caciulile si manusile desucheate - de sezon - ale celor din jur, de colindul stangaci al copiilor de clasa I ce se aude langa scoli in diminetile reci, de saniile agatate in cui la colt de gard - asteptand omatul gros, de vitrinele vesele albe, sau ros-verzui, de brazii strambi impodobiti a paguba, de voia buna din jurul nostru, de Craciunul ce vrea a veni!

e vremea de-a ne gandi la cei dragi de departe. de-a trimite felicitari, ca pe vremuri. felicitari scrise de mana, cu drag si inspiratie, cu penita si pete de cerneala, cu voie buna!





ascult, cant si ma bucur: 






vineri, 15 noiembrie 2019

multumire | gratitudine


data fiind situatia:
de boala si suferinta, 
de zbucium si neliniste.


mi-e sufletul plin
de multumire si incantare,
de speranta si gratitudine.

mi-e sufletul plin
de bucurie si liniste,
de dorinta si voie buna.



data fiind situatia, azi imi permit sa zambesc, sa cred, 
sa traiesc cu gand bun, cu suflet impacat si cu ochi limpezi.

imi doresc continuitate, 
stabilitate sau imbunatatire.
imi doresc sa ma mai pot gandi asa de calm la ce se intampla acum cu noi.
imi doresc sa nu ne panicam, sa nu disperam si sa nu fugim spre nicaieri.
imi doresc sa pot infrunta ce va veni, dar sper sa nu ne atace miseleste!
imi doresc sa mai am zile senine, zile curate si far' de necaz!
imi doresc sa atingem telul,
telul de a ne bucura mereu de clipa data,
fara a privi inapoi si inainte!

imi doresc a trai intens, a trai frumos alaturi de TOTI cei dragi!
ma bucura binele, 
ma incanta linistea!

sunt multumita acum!
azi sunt recunoscatoare!



joi, 31 octombrie 2019

NEDREPT


sfarsit de octombrie
sfarsit de luna 
chinuitoare, trista, suferinda



toamna galbena doar in trairi, dar neagra in simtiri;
toamna rosie doar in priviri, dar neagra in gandiri;
toamna ruginie doar in vorbiri, dar neagra in invinuiri.



apasa ceata deasa pe piept
si totul imi pare nedrept.

apasa frigul surd pe fata
iar raul tot e de durata.

apasa ploaia iute pe picior
si totul doare la interior.







marți, 15 octombrie 2019

vreau SPERANTA

nu vreau sa vina Vineri!
nici Joi sa se-apropie!

vreau ca timpul sa stea,
sa nu mai curga...
sa stea in loc..
sa ramanem asa, nestiutori, in necunoscuta, in prezent.
nu vreau sa treaca saptamana asta
vreau sa dau timpul inapoi!
inapoi cu macar 2 saptamani,
ideal 2 luni.
vreau sa ne fie bine!

nu vreau sa cunosc raul!
nu vreau sa mai plang!
vreau sa fim bine!
cu totii!
sa nu mai exista boli in lume, sa nu mai existe suferinta si lacrimi de durere...

nu vreau sa vina Vineri!
nu vreau vesti mari, rele!


(sursa foto: spreadshirt.de)



vreau SPERANTA!
vreau bine la toti!
vreau sa pot crede ca ne e bine, ca asa va fii si ca vom reusi.
vom reusi a invinge raul, cu forte bune.
vom reusi a ignora raul, spre a ne fi bine.

SPERANTA sa imi umple sufletul, sa nu ma dezamageasca, sa-mi bucure trupul si chipul, sa-mi vindece indoiala si sa-mi fericeasca ideea!
SPERANTA vreau sa-mi calauzeasca mintea saptamana aceasta si nu numai!
SPERANTA trebuie sa-mi fie ghid prin viata, ghid prin durere si ganduri negre!
doar cu SPERANTA pot ajunge sa cred ca totul va fi bine!
doar cu SPERANTA pot invinge raul si astfel raul va ceda, va pleca, se va furisa din fata mea si va lasa loc binelui, frumosului si noului!
SPERANTA moare ultima!
SPERANTA sper sa nu-mi moara-n veci!
de ea vreau sa ma agat, vreau sa ma bucur 
si alaturi de ea vreau sa-mi continui ce mi-a fost scris.

vreau SPERANTA!

luni, 14 octombrie 2019

un octombrie


octombrie sumbru

asta-i un octombrie rau!
cel mai rau!


cel mai crunt!

octombrie dureros
octombrie ce marcheaza schimbarea
octombrie de neinteles


asta-i un octombrie urat!
cel mai urat!



vineri, 11 octombrie 2019

GÂND


gând negru
gând degeaba
gând jos
gând orb
gând aspru
gând usturator
gând surd
gând prezent

GÂNDUL MEU

luni, 7 octombrie 2019

acum


plange sufletul in mine,
plange de jale si dor;
plange trupul de durere
si ma lasa gol!


chin, amar si suferinta... asta simt ca ma apasa.
neputinta ma omoara, stinge focul din mine, doboara puterea si prelinge lacrima pe obraz.
lacrimile
rau de lacrimi

joi, 3 octombrie 2019

Fior de ura

ploua!

ploua cu tristeti.
tristetile omenirii;
omenirea care fuge de ploaie,
fuge dupa fericire
si n-o gaseste decat intr-un poem de toamna.

ploua cu lacrimi.
lacrimile omenirii;
omenirea care plange de jale,
plange dupa fericire
ca n-o gaseste decat intr-o iubire de basm.

ploua cu picuri.
picurii omenirii;
omenirea care se scurge de dor,
se scurge din lipsuri
si dupa doruri desarte, furate de iubiti fugari.

(sursa foto: https://pixabay.com)

ploua peste dragostea de-o vara, o uda, o darama, o prinde-ntr-o furtuna, o vantura prin zare si-apoi o ciocneste de-un alt fulger, un fior de ura; si dragostea moare.
moare lent, in frig si ceata, in ploaie si vant, in umezeala si tacere.

dar dintr-o raza ratacita printre nori rasare o alta dragoste, un tomnatica.
o dragoste matura, trecuta prin ploile vietii, formata din vijelii severe si tornade de grad patru.
o dragoste nespusa, nescrisa, dar vazuta in ochii lor, ai amorezilor si citita in cartile sortii.
o dragoste isteata, ce alege doar frumusetea, adevarul si bunatatea din jur, nascuta din durerile toamnei, din uscaciunea iubirilor vechi, pierdute, ratacite.



timpurie toamna

timpuriu octombrie ...
covor de frunze
covor de uitari, de clipe fericite, de iubiri nescrise si ganduri necitite
covor calcat in picioare, batatorit de neputinta, de nedorinta.


timpurie toamna ...
uscaciune de frunze
uscaciune de idei
uscaciune de idealuri, sperante si trairi desarte.


toamna in inimi si-n priviri
toamna afara, peste orizonturi de mult apuse, peste dealuri si campii uscate, rosiatice, sangirii.
toamna in suflet, printre picuri de durere si amagire, printre cuget si suferinta.

oh, timpurie toamna!

vineri, 27 septembrie 2019

ETERNI

si citind o poezie
mi-a venit o fantezie:

sa v-arat ce-am conceput,
sa continui ce Cristina a-nceput.

DORUL

Si de-am fi nemuritori...
Tot am muri de dor...
Si de-am fi cugetatori...
Dorul ne-ar fi indrumator...
Si de-am fi un om de rand...
Dorul l-am purta in gand!

(autor: Apostol Cristina; 23 octombrie 2017)


===== || || ||  ===== ===== || || ||  ===== ===== || || ||  =====


ETERNI

Si de-am fi eterni dusmani,
fara dor am fi sarmani.

Si de-am fi eterni vecini,
fara dor am fi haini.

Si de-am fi eterni amici,
fara dor am fi anemici.

Si de-am fi eterni iubiti,
tot de dor am fi orbiti.


(autor: Anca Elena Barbulescu)


joi, 26 septembrie 2019

semn de intrebare



INTREBARE

Un mare semn de întrebare:
Ce rost mai are oare
Să căutăm, să ne uimim,
Să cercetăm, să tot privim
Cum viaţa trece şi ne lasă,
Cum ei deloc de noi nu-i pasă?

Un mare semn de întrebare:
Ce trebuie să faci pentru schimbare,
Când viaţa adeseori te-ncearcă,
Iar gândurile aleargă parcă,
În astă lume rea şi cruntă
Când tu eşti mic şi ea măruntă?

Un mare semn de întrebare:
Cum poţi scăpa de-acea frustrare,
Ce arde sufletul deja golit
De patima ce s-a pripit
Să cheme gândul, inima şi visul
Să-nfrunte teama şi abisul?


( de Anca Elena Bărbulescu – 25.01.2015 )




miercuri, 25 septembrie 2019

o idee noua, cu esenta veche

Mi-a zis bunica azi:

"Ne pedepseste Dumnezeu!
Oamenii sunt rai acum!"

Vorbe de duh!

Cred ca adevar graieste.
O idee batrana; o idee noua, dar cu esenta veche.
O concluzie greu de acceptat, dar si mai greu de suportat si asumat.
Ea si-o asuma. Stie ce zice. Vine din vremuri trecute, cand frica de Domnu' era cam singura grija, buna credinta si unica. Vine din vremuri cand doar EL conducea calea, doar EL era salvarea si zeul. Cand visul maret era de-a-L sluji si de-a-L asculta. Doar paza Lui era ... si era suficient. 


Acum idealurile sunt altele. Noi pacatuim constant, fara grija si atentie, fara preaviz si atentionari.

Acum ne ingrijim de noi, doar de noi. Suntem egoisti. La EL nu ne mai gandim, iar cand o facem nu e pentru a-L slavi, ci pentru a-I cere, a-I comanda si nu a-I darui - sinceritate si gand bland, fara pacat.
Acum a venit timpul sa se plateasca politele noastre si ale stramosilor. Acum totul se plateste. Suntem avari si materialisti. Niste snobi. Fara credinta. Niste atei.
Acum Domnu' ne da, dar nu ce cerem, ci ce crede EL ca meritam: uragane, tornade, inundatii, incendii, avalanse, invazii, foamete, seceta, cancere. Lupta cu toate armele impotriva noastra. Si nu pentru a ne inrai si pedepsi, ci pentru a ne trezi. Ne mai da o sansa. Sansa de a crede! De a dori binele, de a salva aproapele, cu o vorba buna, cu un zambet si o floare.
Crede in noi! Inca o mai face.
Asta ma bucura! 
Asta imi da speranta ca dupa ce inviorarea se termina, ne vom bucura impreuna de ce mai avem, de ce putem construi, pentru ca putem!


Fara cruci, rugaciuni si vizite in lacase sfinte, credinta tot credinta e. Se manifesta in suflet, printre iubiri si trairi, cu simtiri sincere si neafisate.




plange


timpul plange ... simple ploi
timpul plange ... rauri zoi
timpul plange ... lacrimi, noroi
timpul plange ... maine, joi
timpul plange ... e razboi
timpul plange ... eu cu voi
timpul plange ... noi amandoi
timpul plange ... inimi sloi
timpul plange ... chin in toi


(sursa foto: https://casastiti.ro)


ploua afara - plange norul.
picuri reci, desi, grei.
ploua inauntru - plange inima.
lacrimi reci, dese, grele.



P.S.  "timpul plange" ... cum a plans si-n cantul Irinei Rimes 😉

marți, 24 septembrie 2019

FUM


am avut zile fumurii
zilele astea, cateva trecute, altele in curs, 
unele ce vor urma tot asa
si de-a dreptu' si de-a stangu'.
zile cu fum
cu fum negru, alb, albastru
nici eu nu stiu exact,
dar m-am afumat bine.
se zice ca "nu e fum fara foc"!
asa pare, un foc arde undeva, 
cu flacara mocnita si taciuni nestinsi.
si-n fum am zarit neputinta,
nevoia de nou si bun, de altceva.

imi trebuie o noua masina!
😉


(sursa foto: https://auditauto.ro)





(si) iar

si iar inclin spre neputinta,
si iar am fruntea incruntata,
si iar mi-e zambetul palid, iar ochii lasati
iar si iar.

si iar gandul mi-e ascuns, mi-e dus in zare, se pierde printre clipe, momente retraite, minute agonisite si vieti netraite.
si iar povestea nu se prinde, nu are margini, nici contur; nu are umbre si nici adancime, ci doar un vag inceput.
si iar nu stiu cum sa aleg cuvintele, silabele sa le unesc si rimele se urnesc.
iar si iar.

si iar nu-mi inteleg aproapele, nu stiu a-mi oferi ideea, nu cred ca pot salva puterea mea de a crea.
si iar nu simt ca el ma intelege, ca vrea sa-mi dea acordul lui, accentul si motivul.
iar si iar.


luni, 23 septembrie 2019

s-a imbatat iarba



(sursa foto: http://www.chatosfera.com )


s-a imbatat iarba!
asta vad acum pe geam.
valuri verzi spargandu-se-ntr-o capita de fan uscat...
bate vantul,
bate aprig si indoaie firele
la stanga si la dreapta,
ca intr-un larg ocean,
ca pe-o mare zbuciumata de-o furtuna neagra.
ciori urate, negre, galagioase, vin in stoluri sa fure poama pamntului.
nori rapizi intuneca satul,
 iar din zare o ceata groasa se abate peste noi.
e toamna!


joi, 19 septembrie 2019

La unii

brrr !!!

frig!
frig afara
frig in casa
frig in suflet ... la unii
la aia de nu stiu sa rada, sa admire, sa uimeasca
la aia de nu accepta aproapele
la aia de nu se bucura de imprejurimi
de frunzele galbene, de norii masivi, de picurii de ploaie, de balti, 
de liniste, de fum, de oameni.
la aia de nu simt, nu iubesc, nu plang, nu suspina.
la aia de nu clipesc la neputinta,
la terorism si violenta,
la neglijenta.
la aia de nu rostesc iubirea, nu imbratiseaza si nu mangaie.


(sursa foto: https://www.2mimoze.ro)


joi, 5 septembrie 2019

un PUZZLE al IUBIRII (pas cu pas)


(Haruki Murakami)


Omul, lasat pe pamant cu un scop, e compus din piese mici, piese mari, din parti inegale, diferite si neuniforme. Omul, in parcursul lui prin viata, adauga la propria-i persoana imbunatatiri ori nu. Creeaza un puzzle din traiul lui, cu piese diverse, imprastiate prin juru-i. Cand soarta-i da alaturi un alt suflet, acesta se ingrijeste a-si cumula piesele, a forma un alt puzzle, mai mare, mai frumos, mai profund si mai trainic. 

IUBIREA!


Un PUZZLE cu muuuulte piese, ce nu mereu se poate construi, dar cand se reuseste, imbinarile sunt perfecte, sunt milimetrice, fac un tablou demn de Versailles.

Pas cu pas, jocul prinde contur:

Inceput timid, se intorc piesele pe fata: cautari, interese, aflari, intrebari;
Margini: conturari, tatonari, mesaje, intalniri in liniste sub clar de luna, romantism si atentii, fluturi si zambete;
Separat pe culori: selectie, impresii, ganduri, alegeri;
Reprize scurte: intalniri rare, scurte, eficiente, provocare dor;
Insistenta / perseverenta: intalniri dese, saruturi, dorinta;
Stare de spirit: calmitate, fara certuri;
Luminozitate: avansuri, admiratie, complimente, lauda;
Muzica: ambient, lumanari, liniste;
Dorinta: dragoste, dorinta, dorinta, punctat: sex!
Continuitate: constanta, durabilitate, seriozitate, trainicie.

Si-n cautarile noastre, interioare ori nu, ne dorim alaturi bunatate, candoare, un suflet asemenea noua, un suflet complementar, o emotie pura si sincera. Si daca lipsuri avem, ne dorim a le gasi in cel de langa noi, in partenerul de dragoste, de razboi, de credinta si suferinta.
In joaca noastra de-a iubirea, mai distrugem piesele, le mai indoim la colturi, le mai pierdem, nu le potrivim din prima, dar in timp, cu calm si rabdare, cu vointa si sentimente pure, le reparam, le gasim si le potrivim intr-un puzzle impresionant, memorabil, vesnic. 

IUBIREA-I O JOACA 
PROTAGONISTII DOI COPII.



P.S: dupa modelul de lucru al Laviniei Biberi: https://laviniabiberi.com/cum-faci-rapid-un-puzzle-1000-piese/





duminică, 1 septembrie 2019

Toamna rapeste individul

E toamna.
Deja e toamna.
Deja  frunzele s-au colorat. Sunt galbene, unele portocalii, altele urmeaza a deveni...uscate.

Deja cerul nu mai e albastru curat. Apar pete. Albe inca, usor pufoase. Dar urmeaza unele cenusii, mari, infinite; urmeaza ciocniri de nori, trasnete puternice, menite sa te trezeasca din visul de vara. Urmeaza ploi reci, picuri multi si mici, neopriti. Urmeaza vant rece, suflat din toate partile, vant ce ajunge la oase, ce-ti acopera capul si-ti inconjoara trupul de tesaturi, haine groase, prea putin colorate, ce te pierd in multime.

Toamna rapeste individul! Fura personalitatea.  Te face partas al unul grup mare, al unei gloate de vietati, fara EU personal. Te pierzi in multime.

Toamna raceste ideea, o ingheata. O lasa uitata intr-un cotlon intunecat, fara a-i da sansa de a se remarca.

Urmeaza zile scurte, aglomeratie, lumina difuza, culori inchise si oameni tacuti in jur.
E toamna!
Deja e toamna, iar!
(sursa foto: https://shipgratis.ro) 

vineri, 30 august 2019

zgomot




aceeasi melodie
over and over again

acelasi cant ce unge sufletul
la birou
in vacanta
acasa
pe drum

acelasi vers e pe repeat
acelasi zgomot frumos
acelasi sunet ce-mi lipseste






David Bisbal - El ruido

joi, 22 august 2019

SIMT


... cat despre ce simt eu
cand cerul apasa pe umeri,
cand soarele rar se arata,
cand picuri reci se opresc pe nas,
cand vantul coboara o frunza ce pica pe pantofi,
cand pielea mi-e rece si glasul gros,
cand o esarfa imi ascunde buza
... nu-s multe de spus!


mi-e gandul intunecat, mi-e mila de mine, de toti, mi-e jena de altii, mi-e frig si sunt trista, imi fuge cheful de viata si simtul de bine.


                                                          (sursa foto: https://ro.jarofquotes.com) 

... cat despre ce simt eu
cand cerul e albastru vioi,
cand soarele arde cu foc,
cand picuri transpir printre gene,
cand vantul nu bate deloc,
cand pielea mi-e arsa si pistruii rasar,
cand o bretea imi aluneca pe umar
... sunt multe de spus!


mi-e bine, imi place, plac si altora, admir, suspin, iubesc, mi-e vesel gandul si luminosi ochii, imi vine cheful de viata si simtul de estetic, placerea culorii.
mi-e bine, ma bucur de oameni, de verdele padurii, de florile de camp, de fustele aerisite, de pietrele lucitoare de sub apa rece in parau de munte, de tril de mierla, de rosul zmeurei si negrul murelor, de dulcele strugurelui si acrisorul prunelor.
mi-e bine, simt viata cum ma ataca, simt aerul curat de dimineata, simt pietrele sub talpi si nisipul printre degete, vad spuma marii si imi incarc EU-ul cu forta si optimism, cu vointa si frumos.

imi place ce simt!
simt viata-mi cum se scurge, cum trec prin ea si ea prin mine!
simti si tu?



COCHETEZ


cochetez cu ea ... cu fotografia!

nivel incepator
ochi atent 
predispozitie spre detalii
peisaje
cladiri
portrete (neatins inca, dar admir)
rustic
fara dotari 
minimum de edit 













cochetez cu ea ... cu poezia!

nivel incepator
scurt
personal
impartial
sentimente - iubire, ura, dezamagire
inspiratie rara
rima




"eu sunt poteca ta spre fericire"
pe ale mele pietre poti pasi oricand
spre vesnica-mi iubire - daruire, 
te-astept sa mi te-ntorci visand.


(text italic: poezia Poteci sub pasi, de Liliana Trif si Ioan Grigoras)










marți, 20 august 2019

Stanca, nu nisip !


"Invata sa scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca."
(Augustin)


Nisip fin, trecator, in vant risipitor
imprastie pe pajiste fiori
si in gand cant de viori.


Drept graieste d-nul Augustin, nu-i de trait cu durerile; e bine-a te lepada de ele, a nu trai in suferinta si-a nu-ti imbatrani fata cu riduri de tristete.
Cum de-altfel e bine a memora bucuriile, de-a le retrai in gand si de-a le impartasi cu altii.

Dar totusi, in viata fii precum stanca, nu precum nisipul. Fii tare ca piatra, nu te lasa doborat de neplacerile traiului. Viata e precum nisipul, ti se scurge printre degete. Clepsidra timpului isi pierde nisipul cu mare repeziciune. Nu permite a-ti imprastia ideile precum nisipul in vant. Aduna-ti gandurile si emana putere. 
Fii o stanca! 

Fa sa ai forta sa induri raul si dorinta de a-ti risipi pacatele.







P.S. Sursa de inspiratie mi-a fost citatul si nu blogul de unde am preluat poza.






marți, 6 august 2019

I believe in RESPECT



Nu-mi place neobrazarea!!!

Omul ce nu vrea sa te asculte, desi te aude, emana nerusinare.
Omul ce nu iti raspunde, desi te aude, merita dispret.

Omul nerusinat merita dispretuit.


Respectul face omul. La cei ce nu exista, omul nu e om.
Omul e doar carne si os, nu e suflet si gandire.


Daca ma ignori, insist.
Daca te ignor, ma ignori. Ai dreptul asta. 
Altfel, asculta-ma cand iti vorbesc. E lipsa de respect sa nu o faci!





luni, 5 august 2019

BUNICUL SI BUNICA

Mai sunt 4 zile.
Patru zile si intru in concediu.
Concediu la tara.
Tara mea, satul meu drag, poiana mea de suflet.
Poiana Sarata.




Patru zile si ma reintorc la copilaria mea.
Ma reintorc la radacini.
Acolo-mi sunt parintii, acolo mi-e bunica.
Acolo mi-s amintirile, acolo mi-e bunicul, zace sub o cruce de piatra.
Acolo mi-s diminetile racoroase, printre flori si raze, printre integrame si cotcodacit de gaini.
Acolo mi-s amiezile pe terasa, la masa cu totii, cu un bulz in fata si-poi o dulceata de zmeura.
Acolo mi-s serile senine, pe leagan, privind spre cerul instelat, sub bazait de tantari si fosnet de padure.


La Poiana admir padurea, in infinitul ei; pietrele lucind sub soare; capitele de fan batute de vant; cateii tolaniti pe iarba; vacile introcandu-se de la pascut; paraul repezindu-se la vale; nucii batrani batuti de timp; merii scorojiti din livada vecina; fasolea pe harac; zmeura si murele acaparand gradina; florile pierzandu-si petalele in vant; perele cazand langa noi.





Si-n nostalgia mea de fata, in prim plan raman bunicii. Sfintii bunici.
Si-mi amintesc doua poeme dragi, doua poeme ce mi-au umplut sufletul de tristete si bucurie in acelasi timp:


AVEA BUNICA...
de Aurelia Panait


Avea bunica mea de toate:
Avea o prispa cu muscate,
Avea fântâna, pâine, sare,
Avea putere si rabdare.
Avea credinta si iubire
Si-un dor nespus de nemurire,
Avea un cal la o caruta,
Si lapte bun de la vacuta.
Avea povesti nenumarate
Si cântece ne mai cântate,
Si le spunea adeseori
La claca si la sezatori.
Avea o soba, un vatrai,
Avea si gura mea de rai!... 
Nu mai gasesc ce a lasat,
Caci satul s-a modernizat:
Nu mai zaresti ca alta data
La geamuri floarea de muscata,
Vad atârnate la balcon:
Begonii si rhododendron....
Fântâna e necuratata,
Caci se consuma apa plata.
Vacute sunt putine-n sat,
Bem lapte pasteurizat.
Carute vezi foarte putine,
Dar te-întâlnesti cu limuzine.
Nu mai exista sezatori,
Cu basme si cu ghicitori,
Pe potecuta spre vecini
Crescut-au spini si maracini
Caci avem facebook si asa
Stim noi a socializa...
Nu mai avem deloc rabdare,
Bisericile sfinte-s goale,
Porunca data, sa iubim,
Deloc nu ne-o mai amintim!
Bunico, satul de poveste..
Azi îl vedem, dar nu mai este…

AVEA BUNICUL...
de Aurelia Panait
Avea bunicul meu ceva
ce nimeni altul nu avea:
avea un munte de blândeţe
şi urme adânci de tinereţe,
avea privirea luminoasă
sub ochelari cu rama groasă,
avea cuvinte potrivite
şi daruri neobişnuite…

Avea un pod în care stam
când înspre lumea mea fugeam:
cu fân, cu scânduri, cereale,
cu cărţi, reviste şi ziare,
cu scule-n lăzi orânduite,
şi cuie noi sau ruginite,
cu un anume foarfece
cu care-şi tundea oile.

Acolo sus, în podul lui,
era şi roata timpului,
şi o-nvârteam iscoditor
şi în trecut şi-n viitor.

Avea un leagăn minunat
de-o grindă groasă atârnat
şi îmi plăcea în zbor să cânt
şi nimeni zborul nu mi-a frânt,
c-am fost acolo, şi mai sunt!

Avea un nuc şi un cireş
în care mă urcam ades,
livezi cu pruni, butoaie adânci
în care prunele să-arunci
şi-avea, în serile cu ger,
şi ţuică fiartă cu piper.

Avea un plug, cu el ara
pământul şi-l însămânţa
şi niciodată n-a lăsat
pământu-n rugă nelucrat!

Şi-acum din cer, de sus din stele,
el ară-n gândurile mele,
c-avea dreptate când mi-a zis
că va pleca în paradis!

Avea bunicul meu cel bun
prin vene sevă de gorun,
avea bunicul meu cel drag
dulceaţa fructelor de frag.

Avea bunicul meu iubit
ceva frumos, neprihănit:
avea copilăria mea
şi a plecat cu tot cu ea !
==============================================

Doua poeme ce m-au inspirat si mi-au readus copilaria in suflet:

BUNICUL SI BUNICA
de Anca Elena Barbulescu


O lacrima mi se intinde pe obraz
Pentru ca si bunicii mei far' de ragaz
Aveau de toate precum zici,
Aveau si vaci, si capre si urzici...

Pe deal la fan cutreieram
Si vara dupa mure noi fugeam...
Cand pe Cernica ne plimbam
Sau pe Brezaia zmeura noi cautam.


Si Bunul meu cu drag imi curata,
Seara in prag trei mere imi dadea,
Toamna dovleci el imi scobea
Pe tinda felinare etala.


Si Buna mea cu drag imi povestea
In timp ce ea prescurile le impletea
Cum de copila ea muncea
Si nicidecum nu obosea.


Si-acum Bunul ma apara din paradis
Iar Buna inca-mi povesteste-n scris
Cat viata crunta a ferit-o
De oameni rai, iar altii au iubit-o.


Si plang de jale si de dor
Si-ti multumesc de ajutor
Ca m-ai facut sa-mi amintesc
Cat e de fain sa mai copilaresc!



===||===||===||===||===||===||===||===||===


Pe Valea Cernicai, prin padure, 
culegeam de mica mure;
Pe Valea Oituzului cutreieram
si cu un var mai pescuiam.



Asa-i de frumos la Poiana Sarata!
E tara mea!