s-a imbatat iarba

(sursa foto: http://www.chatosfera.com )

s-a imbatat iarba!

asta vad acum pe geam.

valuri verzi spargandu-se-ntr-o capita de fan uscat...

bate vantul,

bate aprig si indoaie firele

la stanga si la dreapta,

ca intr-un larg ocean,

ca pe-o mare zbuciumata de-o furtuna neagra.

ciori urate, negre, galagioase, vin in stoluri sa fure poama pamntului.

nori rapizi intuneca satul,

 iar din zare o ceata groasa se abate peste noi.

e toamna!

Toamna rapeste individul

E toamna.
Deja e toamna.
Deja  frunzele s-au colorat. Sunt galbene, unele portocalii, altele urmeaza a deveni...uscate.

Deja cerul nu mai e albastru curat. Apar pete. Albe inca, usor pufoase. Dar urmeaza unele cenusii, mari, infinite; urmeaza ciocniri de nori, trasnete puternice, menite sa te trezeasca din visul de vara. Urmeaza ploi reci, picuri multi si mici, neopriti. Urmeaza vant rece, suflat din toate partile, vant ce ajunge la oase, ce-ti acopera capul si-ti inconjoara trupul de tesaturi, haine groase, prea putin colorate, ce te pierd in multime.

Toamna rapeste individul! Fura personalitatea.  Te face partas al unul grup mare, al unei gloate de vietati, fara EU personal. Te pierzi in multime.

Toamna raceste ideea, o ingheata. O lasa uitata intr-un cotlon intunecat, fara a-i da sansa de a se remarca.

Urmeaza zile scurte, aglomeratie, lumina difuza, culori inchise si oameni tacuti in jur.
E toamna!
Deja e toamna, iar!



(sursa foto: https://shipgratis.ro)