NEDREPT

sfarsit de octombrie

sfarsit de luna 

chinuitoare, trista, suferinda

toamna galbena doar in trairi, dar neagra in simtiri;

toamna rosie doar in priviri, dar neagra in gandiri;

toamna ruginie doar in vorbiri, dar neagra in invinuiri.

apasa ceata deasa pe piept

si totul imi pare nedrept.

apasa frigul surd pe fata

iar raul tot e de durata.

apasa ploaia iute pe picior

si totul doare la interior.

vreau SPERANTA

nu vreau sa vina Vineri!

nici Joi sa se-apropie!

vreau ca timpul sa stea,

sa nu mai curga...

sa stea in loc..

sa ramanem asa, nestiutori, in necunoscuta, in prezent.

nu vreau sa treaca saptamana asta

vreau sa dau timpul inapoi!

inapoi cu macar 2 saptamani,

ideal 2 luni.

vreau sa ne fie bine!

nu vreau sa cunosc raul!

nu vreau sa mai plang!

vreau sa fim bine!

cu totii!

sa nu mai exista boli in lume, sa nu mai existe suferinta si lacrimi de durere...

nu vreau sa vina Vineri!

nu vreau vesti mari, rele!

(sursa foto: spreadshirt.de)

vreau SPERANTA!

vreau bine la toti!

vreau sa pot crede ca ne e bine, ca asa va fii si ca vom reusi.

vom reusi a invinge raul, cu forte bune.

vom reusi a ignora raul, spre a ne fi bine.

SPERANTA sa imi umple sufletul, sa nu ma dezamageasca, sa-mi bucure trupul si chipul, sa-mi vindece indoiala si sa-mi fericeasca ideea!

SPERANTA vreau sa-mi calauzeasca mintea saptamana aceasta si nu numai!

SPERANTA trebuie sa-mi fie ghid prin viata, ghid prin durere si ganduri negre!

doar cu SPERANTA pot ajunge sa cred ca totul va fi bine!

doar cu SPERANTA pot invinge raul si astfel raul va ceda, va pleca, se va furisa din fata mea si va lasa loc binelui, frumosului si noului!

SPERANTA moare ultima!

SPERANTA sper sa nu-mi moara-n veci!

de ea vreau sa ma agat, vreau sa ma bucur 

si alaturi de ea vreau sa-mi continui ce mi-a fost scris.

vreau SPERANTA!

un octombrie

octombrie sumbru

asta-i un octombrie rau!

cel mai rau!

cel mai crunt!

octombrie dureros

octombrie ce marcheaza schimbarea

octombrie de neinteles

asta-i un octombrie urat!

cel mai urat!

(sursa foto: http://lyckoruset.se/hoga-forvantningar/)

GÂND

gând negru

gând degeaba

gând jos

gând orb

gând aspru

gând usturator

gând surd
gând prezent

GÂNDUL MEU

acum

plange sufletul in mine,
plange de jale si dor;
plange trupul de durere
si ma lasa gol!


chin, amar si suferinta... asta simt ca ma apasa.
neputinta ma omoara, stinge focul din mine, doboara puterea si prelinge lacrima pe obraz.
lacrimile
rau de lacrimi

Fior de ura

ploua!

ploua cu tristeti.
tristetile omenirii;
omenirea care fuge de ploaie,
fuge dupa fericire
si n-o gaseste decat intr-un poem de toamna.

ploua cu lacrimi.
lacrimile omenirii;
omenirea care plange de jale,
plange dupa fericire
ca n-o gaseste decat intr-o iubire de basm.

ploua cu picuri.
picurii omenirii;
omenirea care se scurge de dor,
se scurge din lipsuri
si dupa doruri desarte, furate de iubiti fugari.

(sursa foto: https://pixabay.com)

ploua peste dragostea de-o vara, o uda, o darama, o prinde-ntr-o furtuna, o vantura prin zare si-apoi o ciocneste de-un alt fulger, un fior de ura; si dragostea moare.
moare lent, in frig si ceata, in ploaie si vant, in umezeala si tacere.

dar dintr-o raza ratacita printre nori rasare o alta dragoste, un tomnatica.
o dragoste matura, trecuta prin ploile vietii, formata din vijelii severe si tornade de grad patru.
o dragoste nespusa, nescrisa, dar vazuta in ochii lor, ai amorezilor si citita in cartile sortii.
o dragoste isteata, ce alege doar frumusetea, adevarul si bunatatea din jur, nascuta din durerile toamnei, din uscaciunea iubirilor vechi, pierdute, ratacite.

timpurie toamna

timpuriu octombrie ...
covor de frunze
covor de uitari, de clipe fericite, de iubiri nescrise si ganduri necitite
covor calcat in picioare, batatorit de neputinta, de nedorinta.


timpurie toamna ...
uscaciune de frunze
uscaciune de idei
uscaciune de idealuri, sperante si trairi desarte.


toamna in inimi si-n priviri
toamna afara, peste orizonturi de mult apuse, peste dealuri si campii uscate, rosiatice, sangirii.
toamna in suflet, printre picuri de durere si amagire, printre cuget si suferinta.

oh, timpurie toamna!