vreau SPERANTA

nu vreau sa vina Vineri!

nici Joi sa se-apropie!

vreau ca timpul sa stea,

sa nu mai curga...

sa stea in loc..

sa ramanem asa, nestiutori, in necunoscuta, in prezent.

nu vreau sa treaca saptamana asta

vreau sa dau timpul inapoi!

inapoi cu macar 2 saptamani,

ideal 2 luni.

vreau sa ne fie bine!

nu vreau sa cunosc raul!

nu vreau sa mai plang!

vreau sa fim bine!

cu totii!

sa nu mai exista boli in lume, sa nu mai existe suferinta si lacrimi de durere...

nu vreau sa vina Vineri!

nu vreau vesti mari, rele!

(sursa foto: spreadshirt.de)

vreau SPERANTA!

vreau bine la toti!

vreau sa pot crede ca ne e bine, ca asa va fii si ca vom reusi.

vom reusi a invinge raul, cu forte bune.

vom reusi a ignora raul, spre a ne fi bine.

SPERANTA sa imi umple sufletul, sa nu ma dezamageasca, sa-mi bucure trupul si chipul, sa-mi vindece indoiala si sa-mi fericeasca ideea!

SPERANTA vreau sa-mi calauzeasca mintea saptamana aceasta si nu numai!

SPERANTA trebuie sa-mi fie ghid prin viata, ghid prin durere si ganduri negre!

doar cu SPERANTA pot ajunge sa cred ca totul va fi bine!

doar cu SPERANTA pot invinge raul si astfel raul va ceda, va pleca, se va furisa din fata mea si va lasa loc binelui, frumosului si noului!

SPERANTA moare ultima!

SPERANTA sper sa nu-mi moara-n veci!

de ea vreau sa ma agat, vreau sa ma bucur 

si alaturi de ea vreau sa-mi continui ce mi-a fost scris.

vreau SPERANTA!

Omul - propriul sau viitor

„Omul nu este propriul lui prezent. 
El este propriul său viitor.”
Constantin Noica

                                                                     (sursa: http://cuvintecelebre.ro/subiecte/oameni/page/2/)

Cu totii traim. Simtim momentul. Traim in prezent. Prezent ce nu ne apartine. Prezentul e o cauza, e o baza de la care pornim pentru a ne intrevedea viitorul. Prezentul ne este dat, ca atare, il suportam si-l percepem fara a ne da seama. Pur si simplu...el este...acum.

Oamenii, simple fiinte, lasate sa cugete in liniste, in pace si in voie, au fost siguri de existenta lor si nu au permis Universului sa le intrerupa calea, telul si trairea. 

Urmare a existentei noastre, vedem in fata un viitor. Il vedem acum, in prezent. Si tindem spre el, prin deciziile luate - bune sau rele, usoare sau grele, blande sau radicale - cu speranta de bine, cu speranta de reusita. In fond, doar de noi depinde cum ne traim viata, cum alegem sa simtim, sa gandim, sa executam, sa percepem. Suntem singurii direct responsabili de ceea ce ni se va intampla, noua ca persoane individuale, sau noua ca populatie.

Un viitor destin se-arata

pe-un cer senin de pace si de dor,

starnit de-o inima curata

si-un gand ce scapa din decor.

                                                             (by Anca)

Trecutul chiar nu mai conteaza, el dur si repede s-a dus, dar a lasat ca mostenire o viata tanara, un timp prea scurt, ce iute trebuie umplut cu ganduri multe si istete, in scopul de a reconstrui un trai decent pentru ce va sa vie. Un timp acut impinge lumea la miscare, o evolutie se vrea a fi, pentru a ajunge la obiectiv - un viitor stralucit, un viitor curat si bine definit, ce va permite sa experimentam "prezentul" de atunci.

Si-ntr-un final .... suntem aici, acum, sperand catre apoi.

Despre timp

Timpul

Secundele agaţă trăirile în cui,

Secundele te-nvaţă să fii al nimănui.

Minutele salvează o viaţă minunată,

Minutele propun  sa fii tu împăcată.

Orele se scurg viteze peste trai,

Orele pretind să nu mai ai nici grai.

Zilele descoperă noi priviri

Zilele adună fragede amintiri.

Săptămânile cedează unei împliniri,

Săptămânile te cruţă de dezamăgiri.

Lunile se miră cât eşti de haios,

Lunile se-amuză copios.

Anii sortează gândurile într-un vers,

Anii proiectează un nou univers.

Timpul creează pruncul din nevoi,

Timpul curge ca un şuvoi.

Timpul goneşte prin aprige ploi,

Timpul îndeamnă soldaţi la război.

Timpul transformă ura în sloi,

Timpul invocă norocul dintr-un trifoi.

Timpui îi iubeşte pe cei doi,

Timpul zâmbeşte la tine vioi.

Timpul omoară fiinţa din noi,

Timpul plânge pentru tine apoi.

  ( de Anca Elena Bărbulescu – 08.01.2014 )

El e tot!  
Te domina, te condamna,  te comanda,  te cunoaste,  te invata,  te ajuta.
Timpul salveaza vieti, timpul ucide sperante...
Timpul creeaza iluzii si iti permite sa mergi inainte.
Prin el rasufla tot universul, in el se zbate o inima franta, cu el ajungi sa porti o apriga lupta, dar tot el e cel ce iti permite sa fi, sa crezi, sa ajungi cine esti, sa poftesti, sa existi.
Timpul, in absurditatea lui, genereaza trairi si omoara credinte.
Chiar si asa, timpul e tot! Fara el, nu suntem noi, nu sunteti voi! Nici ei ... poate nici altii.

Vreau timp sa pot trai! Vreau  timp sa pot iubi!

Timpul sunt eu! ... si cred ca imi ajunge