Despre timp

Timpul

Secundele agaţă trăirile în cui,

Secundele te-nvaţă să fii al nimănui.

Minutele salvează o viaţă minunată,

Minutele propun  sa fii tu împăcată.

Orele se scurg viteze peste trai,

Orele pretind să nu mai ai nici grai.

Zilele descoperă noi priviri

Zilele adună fragede amintiri.

Săptămânile cedează unei împliniri,

Săptămânile te cruţă de dezamăgiri.

Lunile se miră cât eşti de haios,

Lunile se-amuză copios.

Anii sortează gândurile într-un vers,

Anii proiectează un nou univers.

Timpul creează pruncul din nevoi,

Timpul curge ca un şuvoi.

Timpul goneşte prin aprige ploi,

Timpul îndeamnă soldaţi la război.

Timpul transformă ura în sloi,

Timpul invocă norocul dintr-un trifoi.

Timpui îi iubeşte pe cei doi,

Timpul zâmbeşte la tine vioi.

Timpul omoară fiinţa din noi,

Timpul plânge pentru tine apoi.

  ( de Anca Elena Bărbulescu – 08.01.2014 )

El e tot!  
Te domina, te condamna,  te comanda,  te cunoaste,  te invata,  te ajuta.
Timpul salveaza vieti, timpul ucide sperante...
Timpul creeaza iluzii si iti permite sa mergi inainte.
Prin el rasufla tot universul, in el se zbate o inima franta, cu el ajungi sa porti o apriga lupta, dar tot el e cel ce iti permite sa fi, sa crezi, sa ajungi cine esti, sa poftesti, sa existi.
Timpul, in absurditatea lui, genereaza trairi si omoara credinte.
Chiar si asa, timpul e tot! Fara el, nu suntem noi, nu sunteti voi! Nici ei ... poate nici altii.

Vreau timp sa pot trai! Vreau  timp sa pot iubi!

Timpul sunt eu! ... si cred ca imi ajunge