COPILĂRIE
Copilărie, aprigă dorinţă,
Cu dor de ducă, fără de
căinţă,
Deschizi spre ceruri o
portiţă
Ce macină cu spor o
suferinţă.
Mi-e dor cumplit de tot ce-a fost odată:
Copilărie, fragedă comoară...
Eu ştiu că sigur niciodată
Te voi lăsa să pleci din
inimioară.
Figuri, grimase, şi feţe deşucheate,
Induc profund persoana în
actualitate,
Copilărie, uitată
celebritate,
Primeşte-ne-napoi în a ta
eternitate.
( Anca Elena Bărbulescu - 09.01.2014 )
Ce dor mi-e de copilarie, de zilele scaldate in zapada iarna pe ulite, de derdelusul indragit si prea tocit pentru multimea de sanii dornice sa-l doboare.
(sursa foto: http://www.goblenset.ro/images/images_site/produse/G822.jpg)
De mozolurile clasice incasate de fete in fata blocului, de diminetile incepute in forta pe patine la lacul inghetat din parc, de plimbarile nocturne in zonele iluminate de sarbatori.
Ce incantare la vederea celor 5 globuri luminoase aruncate aiurea in copacii de langa primarie!
Ce incantare la auzul instalatiilor ragusite din bradul orasului!
Ce incantare sa-ti lipesti pe geam un Mos Craciun de carton, prea colorat in obraji si prea chinezesc!
Ce veselie si entuziasm in seara de Ajun, ce punga plina de maruntis adunata dupa colindat, cand toti vecinii te primeau cu drag, nu se ascundeau in spatele usilor ferecate de interfon!
Ce incantare la etalarea cadourilor, in prima zi de Craciun si ce mandrie a imparti cu prietenii bomboanele din pom!
Ce-a mai ramas acum din toate astea?
O multime de brazi, prea devreme impodobiti, o multime de luminite (ostentativ agatate), o multime de ornamente fara farmec si fade, prea putina zapada, prea cald, prea putine zile libere, prea multi mosulici de ciocolata si prea putine prajituri de casa, prea putini colindatori pe ulite si prea multe lumini stinse in odai.
Prea multa materie si prea putin suflet.
Prea mult marketing si prea putina traditie.
Deloc bomboane in pom! Deloc staniol de bomboane pastrat in carti, la presat...
Ferice de noi ca Hrusca inca se asculta !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu