Miroase a fum...
Sunt fumuri multe-n sat,
Sunt case multe-n sat...
Si-n satul meu, si-n cel de langa, si-n casa vecinilor, si-n hainele de pe sarma, si-n fularul strans la gat, si-n perdeaua geamului deschis de la bucatarie.
In fumuri seara o inchizi, cand vrei sa umplii odaia de aer curat, spre somnu-ti lin.
E-un fum ce unge inimi, un fum ce trezeste amintiri si spune povesti.
Un fum e al multilor copii inghesuiti in micuta camaruta din coltul strazii, alt fum e din vila cea etajata de pe deal, un altul e din casutele indepartate si saracacioase de la marginea padurii, un fum vine dinspre oras, mai aprig si mai vanjos ca toate altele. Sunt fumuri diverse, ce-n fuga lor condimenteaza mintea si afuma traiul. Sunt fumuri la fel, ce nu cruta pe nimeni: bogat-sarac, frumos-urat, bun-rau, timid-exuberant...
Sunt fumuri cu tupeu, indraznete, dornice de viata si care patrund in orice cotlon al simtirii. Sunt fumurile noastre, ale taranilor si nu ale orasenilor.
Si ce ne bucura mirosul incarcat de vesti si povesti!
Povesti mai vesele, mai triste, mai reale sau mai mintite, mai colorate sau mai anoste....
Un fum e o viata!
Si traim...cu totii traim! Consateni suntem si respiram acelasi fum din Sangeorgi City!
Si nu numai... suntem multi infumurati in lumea asta! Fiecare cu fumul lui...
Dupa un fum cules de pe ulita satului, inchid geamul, imi spun somn usor si-un "Inger, ingerasul meu", imi plec capsorul pe perna, trag aer in piept si visez la fumurile de maine... mai intepatoare, mai ademenitoare, mai fortoase in gerul iernii.
Ca iarna ! Pe ulite...
Persoane interesate
curios ce-am scris? cauta!
Se afișează postările cu eticheta iarna pe ulita. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iarna pe ulita. Afișați toate postările
luni, 14 decembrie 2015
vineri, 11 decembrie 2015
Copilarie, apriga dorinta
COPILĂRIE
Copilărie, aprigă dorinţă,
Cu dor de ducă, fără de
căinţă,
Deschizi spre ceruri o
portiţă
Ce macină cu spor o
suferinţă.
Mi-e dor cumplit de tot ce-a fost odată:
Copilărie, fragedă comoară...
Eu ştiu că sigur niciodată
Te voi lăsa să pleci din
inimioară.
Figuri, grimase, şi feţe deşucheate,
Induc profund persoana în
actualitate,
Copilărie, uitată
celebritate,
Primeşte-ne-napoi în a ta
eternitate.
( Anca Elena Bărbulescu - 09.01.2014 )
Ce dor mi-e de copilarie, de zilele scaldate in zapada iarna pe ulite, de derdelusul indragit si prea tocit pentru multimea de sanii dornice sa-l doboare.
(sursa foto: http://www.goblenset.ro/images/images_site/produse/G822.jpg)
De mozolurile clasice incasate de fete in fata blocului, de diminetile incepute in forta pe patine la lacul inghetat din parc, de plimbarile nocturne in zonele iluminate de sarbatori.
Ce incantare la vederea celor 5 globuri luminoase aruncate aiurea in copacii de langa primarie!
Ce incantare la auzul instalatiilor ragusite din bradul orasului!
Ce incantare sa-ti lipesti pe geam un Mos Craciun de carton, prea colorat in obraji si prea chinezesc!
Ce veselie si entuziasm in seara de Ajun, ce punga plina de maruntis adunata dupa colindat, cand toti vecinii te primeau cu drag, nu se ascundeau in spatele usilor ferecate de interfon!
Ce incantare la etalarea cadourilor, in prima zi de Craciun si ce mandrie a imparti cu prietenii bomboanele din pom!
Ce-a mai ramas acum din toate astea?
O multime de brazi, prea devreme impodobiti, o multime de luminite (ostentativ agatate), o multime de ornamente fara farmec si fade, prea putina zapada, prea cald, prea putine zile libere, prea multi mosulici de ciocolata si prea putine prajituri de casa, prea putini colindatori pe ulite si prea multe lumini stinse in odai.
Prea multa materie si prea putin suflet.
Prea mult marketing si prea putina traditie.
Deloc bomboane in pom! Deloc staniol de bomboane pastrat in carti, la presat...
Ferice de noi ca Hrusca inca se asculta !
Etichete:
bomboane de pom,
colinde,
copilarie,
craciun,
derdelus,
Hrusca,
iarna,
iarna pe ulita,
poezie,
sanie,
sarbatori,
vacanta,
versuri,
zurgalai
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

