apoi in jos, sub noi, casute mici, aliniate de-a lungul potecilor si raurilor...erau sate
si dealurile, campurile pline de grau, porumb, vie, pomi fructiferi...totul bine delimitat si aranjat ca pe o tabla de sah.
asa s-a vazut tara de sus, din avion.
si-apoi, la scurt timp, am inceput sa vedem apa...infinita apa...si multe insulite, forme diverse si marimi la fel.
era Grecia! acolo ne-ndreptam noi...catre a mai mare insula a ei - Creta
pe inturneric am pus piciorul prima data pe taramnul ce de multi ani imi oferea emotii doar la gandul ca il voi pasi candva.
si de la primul contact, totul era altfel.
totul era mai calm, mai fain, mai aparte, mai bine.
golfuletul nostru, Almyrida, mi-a oferit o pace sufleteasca, o liniste dorita dar nesperata; a tinut loc de tabara de baza pentru multele plimbari ce le-am facut de-a lungul maretei insule; ne-a gazduit cu prietenie si voiosie, despre care ulterior am aflat ca e specifica lor, cretanilor.
ce imbinare perfecta de dealuri cu cimbrisor, munti stancosi inalti cu pini, campii cu maslini, plaje cu nisip si altele cu pietre... si EA...marea...cu albastrul nemarginit de diverse nuante, ce trec prin verzui, azuriu si turcoaz.
ea mi-a daruit speranta si curaj, dorinta si implinire!
ea, Creta mea! ❤
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu