Îi aud

E toamna si greierii canta.

Înca! 

Îi aud!

Îi aud cum isi plang timpul pierdut, cum nu se mai satura de caldura verii, cum isi plang suferinta si isi lauda rezistenta.

Dar vine toamna cea mai fioroasa, cea ce le va da o lectie de viata, ce ii va scutura de toate gandurile triste si ii va tavali prin frunze ruginite.

Si hop! O nuca sare la bataie, se-arunca peste ei, sa-i sperie! Si se loveste-n ciuda de asfalt, trosneste din toate incheieturile si se preda. Alti greieri ii mai canta "la plecare" o odă inversunata, pe mai multe voci.

Si de placere, frunzele se scutura in dansul lor vivace, cel de toamna, si se desprind din priza cea de vals tarziu, in noapte, spre a impodobi pamantul... că se poate!

Si greierii isi canta cu tarie versul, amarul unei nopti de toamna!

Îi aud!

Îi aud in linistea noptii, printre latratul cainilor si adierea vantului.

Si iar mai cade-o nuca! Sa zguduie pamantul, sa tremure si vantul, sa murmure frunzele si sa mai cante greierii.

Si îi aud!

Cum nu se lasa pacaliti, de alte scopuri indiscrete.

Ei doar atat mai pot si fac... sa-si cante cantecul!

Poate e ultimul!

...

Îi aud!

(Sursa foto: universdecopil.ro)