VIATA

Viata nu e despre ce credem noi ca trebuie sa fie.

Viata e ceea ce traim... asa cum ni se da sa traim.

Viata e despre ce alegeri facem, constient sau nu, echilibrat sau nu, voit sau nu, de mici, sau nu...

Viata probabil e destinul nostru nescris, ales de acel cineva mai presus de noi spre a poposi pe pamant. 

Viata asta e despre cunoastere, bucurie, intelegere, bunavointa, oameni, cultura, peisaje, prieteni, animale, mancare, placeri, dar din pacate si despre tristeti si probleme, despre boli si vointa.

Viata cealalta nu stim daca este, va fi, sau a fost. 

Nu stim ce poate oferi, asa ca hai sa ne bucuram de asta ce o traim!

Viata e despre un balans continuu intre noi si semenii nostri, fie sub forma unei relatii de rudenie, prietenie, iubire, dusmanie, colegialitate sau simpla convietuire.

Balansul acesta e o perpetua miscare ce uneori pare sa isi gaseasca echilibrul, calea de mijloc:  cand totul e roz, cand totul zambeste in jur, cand voia buna si pacea sufleteasca te invaluie. 

Apoi balanta se inclina intr-o parte sau alta: atunci vin adevaratele provocari, atunci traiesti adevaratele impasuri si grelele lovituri. Dar viata te invata, pe moment sau in timp, sa lupti cu problemele, sa razbati, sa cuceresti partea buna, sa nu fugi, ci sa rezolvi. 

Apoi viata iti prezinta reusitele cu mandrie.

Si tu te bucuri de ele si le imbratisezi ca fiind ale tale! 

Asa si e! Le meriti! Ca asa e viata! Cu bune si rele!

Asta nu e o lectie! E doar un gand!

Al meu gand ... pornit de la ideea lui Gabriel despre viata!

( sursa foto: https://www.youtube.com/channel/UCDDE29xLsfYuBtbxc8wo84A

urmariti-i pe youtube - I AM Family )

IDEI

IDEILE

Idei salvează, idei şoptesc,

Idei plăpânde te iubesc...

Idei trăiesc, idei gândesc,

Idei mă-ndeamnă să bocesc...

Idei cuprind, idei trasez,

Idei insistă să visez...

Idei vorbesc, idei cedez,

Idei continuu eu creez,

Idei cersesc, idei brodez,

Idei nebune azi donez

Oricui, orice eu datorez.

Idei deştepte pierzi în viaţă,

Idei absurde fără de povaţă.

( Anca Elena Bărbulescu - 09.01.2014 )

La ce bun sa ai idei? La ce bun sa crezi ca ce simti poate spune cuiva ceva? La ce bun sa crezi ca un gand poate sa se transforme in sfat sau in prostie?

Cu totii avem idei: mai bune, mai rele, mai mici, mai marete, de pus in practica, de uitat, de povestit, de apreciat... dar de unde stim ca sunt ale noastre? De ce suntem siguri ca nu le-am imprumutat, cu buna-stiinta ori ba, de la altii mai breji, ce-au avut tupeu inaintea noastra sau doar s-au ascuns dupa deget de teama, de rusine ori modestie? De ce ne insusim o idee, ne simtim mandrii de ea, o dezvoltam si-o promovam ca pe-un bun propriu, culegem laudele si-apoi ne  credem mareti? 

Sa fie asta o trufie, o alta dovada a egoismului omenesc? Sa fie oare incapacitatea noastra de a ne individualiza ca personaj in propria noastra viata monotona si fada? Sa incercam noi astfel a ne arata adevara cale ce-o avem pe lume, de-a ne croi drum printre semeni si de-a ne identifica personalitatea?

Ce idee mareata a schimbat omenirea mai tare ca ideile noastre, a tuturor? Ce idee concreta s-a putut arata, atinge si simti cu adevarat? Noi insine suntem totalizarea ideilor altcuiva, a parintilor, a stramosilor, a astrelor si-ale lui Dumnezeu. Am o idee ! Mai bine nu m-as aventura in discutii grandioase depre zeitati si entitati nepieritoare!

Am alta idee ! Timp de cinci minute, intr-un moment de liniste sufleteasca si inconjuratoare, sa scriem pe-o hartie toate ideile ce le avem in cap: prostesti, infime, grave ori salvatoare. Sa lasam timpul sa le digere si peste vreo saptamana sa le scoatem din nou la interval, sa le citim  cu voce tare, noua sau cuiva si sa ne pronuntam parerile despre ele - alte idei. Sunt curioasa ce face timpul in astfel de cazuri, cum se joaca in mintea noastra, cum socoteste importanta si cum stabileste prioritatile. Sunt curioasa daca le-am mai da o sansa!

Ideile ne pot afecta - direct si indirect - modul de perceptie. Ne pot afecta sanatatea, locul de munca, familia, prietenii, viata. Si totusi, ideile ne definesc!

Hai sa nu fim idioti !

CEARTA

Adevar!

 (sursa: http://cuvintecelebre.ro/wp-content/uploads/2014/10/Citat-Lucian-Blaga-638x338.png)

E greu sa patrunzi in sufletul tau. Mintea ti-e ascunsa de gandu-i pervers si fuge spre alte idei, spre alte privelisti, in alte ograzi, sa se certe cu altii mai calmi, mai intelepti si mai naivi ca tine.

Mintea-ti se joaca cu tine, dar nu-ti permite tupeul de-ai raspunde raspicat, de-ai intoarce gandul sau de-ai analiza in vreun fel expunerea.

Primul venit - primul servit: vecinul, colegul, sotul, tatal, prietenul, verisorul. Din pacate.

Pe ei ne varsam amarul, pe ei gandul nostru se arunca fara de noima si lor le urla cu toata forta despre idealuri neatinse, despre scopuri necinstite si teluri indepartate.

Gandul lui il contrazice pe al tau, al lui il bate pe al tau, apoi invers. E cearta!

... o cearta dura, fara sens, dar profunda, privita din exterior ca neserioasa dar veridica.

... o cearta crunta, din iubire, din adevar scornita si din minciuna ivita.

... o cearta dureroasa, ce greu apasa pe timpane, pe creier si pe suflet.

... o cearta ce lasa cicatrici, ce nu uita si nu se sterge din tiparnita, dar e iesita din tipar.

... o cearta frumoasa, ce duce spre-o impacare sincera, aprinsa si fierbinte.

Ce cearta merita a fi traita? Ce cearta merita a fi reamintita? Ce cearta se vrea a fi?