Persoane interesate

curios ce-am scris? cauta!

Se afișează postările cu eticheta inspiratie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta inspiratie. Afișați toate postările

marți, 25 aprilie 2017

cu dedicatie, cu multumire, cu drag

poezii.biz   - aici i-am intalnit pe nutzu si Magnolia alba


I-am descoperit, mi-au placut, i-am urmarit, m-au inspirat, iar si iar...

Nu-i cunosc personal, nu stiu cum arata, cine sunt, dar poeziile lor imi sunt dovada ca intre ei e o mare iubire, poate nascuta din poezie, din vers, din rima, din dialog. Asa imi place sa imi imaginez relatia lor. Pare expusa in poezii, poate e doar fictiune, dar prin ei am inceput si eu sa visez, mi-au deschis orizonturi noi , simtiri noi, mi-au scos versul din cap si l-au asezat in catrene, l-au etalat intr-o carte si mi-au bucurat sufletul. 

Ioan si Liliana...va multumesc aici, pentru inspiratie, pentru talentul vostru, pentru ideea teribila de a dialoga prin versuri si pentru dorinta voastra de impartasi profunzimi cu noi, cititorii.

***
=|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||=

O dovada:

(Ioan Grigoras si Liliana Trif; din volumul "Din paradisul aproape pierdut")

"Iti mai aduci aminte


- Adun din mintea mea, strop după strop,
Imagini vechi, Dumbrava - lângă lac,
Din amintiri vreau parcă să dezgrop
Parfumul tău, un afrodiziac.

În inimă mi-ai tipărit pe rând
Tablouri ce mă-ndeamnă să visez,
Cuvinte dintr-un alfabet plăpând,
Le-ai îmbrăcat în haine ecosez.

Din cărțile cu semnătura ta
Prin litere iubirea azi o sorb,
În fiecare vers îmi spui ceva,
Te caut noaptea-n rime ca un orb.

- De-am fi amnezici, tot ne-am aminti
Acea poiană de-nceput de lume...
Părea că-i a Genezei, primă zi,
Iubirea încă nu purta un nume.

Cu palmele mi-ai modelat discret
Trupul plăpând, şi-acolo, în Dumbravă,
Am învăţat întregul alfabet -
O miere-amestecată cu otravă.

Stau în genunchi pe pragul unui gând
Cu ochii-n lacrimi. Ce departe eşti...
Şi Dumnezeu adoarme numărând
Visele noastre. Îţi mai aminteşti?"



***
=|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||=

Raspuns:
(by Anca)

In Sibiu...Dumbrava va e casa,
o amintire pururi ce apasa,
acolo totul a prins forma,
iti amintesti ca inainte eu eram diforma?

Tu azi ma completezi in toate,
vers dupa vers aluneci in nestire;
vom fi a pururi impreuna, poate,
sau vom ramane doar o povestire.

Iti amintesti cum eram inainte?
Un sufelt gol fara de rima ...
Acum curg sentimente si cuvinte
ce scriem noi se va numi o crima.

Crima dorintei si-a sortirii,
  Crima-mplinirii si-a iubirii.




***
=|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||=



Ce dragoste frumoasa, prin versuri proiectata, 
prin ganduri dulci expusa si aromatizata.
Ce-adanci simtiri, profunde si desarte
ce lauda iubirea si face din trairi consoarte.
                                                                                      (by Anca)






joi, 4 februarie 2016

Rima simpla


Mi-e dor de-un vers subtire cu-nteles:
Din traiul zilnic cu patima-ales,
Din gluma seaca timid cules,
Scris fara noima, cu un viteaz acces
Catre rima perfecta, catre succes ...
                                                                  (by Anca)

Canci inspiratie!

Si trec zile, mai triste si mai senine ... 
Si trec saptamani, fara rime sa m-aline ...
Si trec luni, cu multe ganduri si suspine ...

Un vers cu greu pe foaie se insira,
Dar repede din minte se desira;

De-o vreme lunga tanjesc dupa o rima,
Dar nici un vers in suflet nu mi se imprima;

N-am sursa certa de simtiri,
Pesemne ca traiesc din amintiri;

Uite rima, nu e rima,
Vorba se-asterne prima.

O muza clara, fixa, precisa...
si poezia-i scrisa !

Si in cautarea mea de rime simple
Am scris vreo doua-trei duble.

Hai cu gandurile bune!
Sa scriu fara notiune,
Sa scriu far' de ratiune,
Rime simple fara vizune.




duminică, 8 iunie 2014

Poezie, inspiratie, apreciere

EU MOR CU ZILE...


Eu mor cu zile, mor încet
Să pierd spectacolul de bocet,
A pururea solemnitate
Ce îţi conferă demnitate.

Eu mor cu zile, mor profund,
În ape tulburi mă cufund,
Un val de vine şi mă ia,
Dizolvă brusc tradiţia.

Eu mor cu zile, mor curand,
Răcoarea mă lasă tremurând,
Să zac, să sufăr în tăcere,
Aşa se împlineşte ultima plăcere.


( de Anca Elena Bărbulescu - 09.01.2014 )


O poezie scurtă, de-a mea.
Mă simt oarecum mândră de ea. Şi de celelate, desigur.
Sunt vreo cincisprezece în total, după ultima numărătoare. Mi-a murit inspiraţia de prin ianuarie. A murit cu zile.
Aş fi dorit de ziua mamei să-i pot oferi în dar o altă cărticică scrisă de mine. Ar fi mândră, la fel ca mine, dar nu pot. Sunt prea puţine. Dezamăgire. 

Ce-ţi trebuie să fi inspirat? Nu-i vorba doar de bună-dispoziţie. La nervi dai tot ce poţi din tine, exprimarea pare mai uşoara, mai accesibilă. Aşa simt eu.  Oare numai pt mine? 

Pare uşor  a simţi omul după versurile scrise.  Citind o poezie, te pui în pielea personajului, în pielea scriitorului. Te unifici cu trăirile lui. Te simţi influenţat. Şi simţi că-l cunoşti, poţi dezvolta o simpatie pt o persoană total necunoscută. Zic asta din propria experienţă. 
Să exemplific:
www.poezii.biz  - un loc cu multe poezii, de toate tipurile, stilurile, mai bune, mai rele, mai lungi, mai scurte.
Citesc una, două, trei; descopăr o iubire profundă, o iubire măreaţă, o chimie, o completare dusă la perfecţiune a unor autori. Un el şi-o ea (cred): Liliana Trif şi Ioan Grigoraş, postează sub numele de nutzu.  
Au forţa de a transmite emoţie. Poartă un dialog în versuri, ce trece dincolo de ecran, de citire, ajunge în simţire. O astfel de inspiraţie îmi doresc eu. O astfel de voce vreau să aud în mine, să mă conducă într-acolo. Spre nelipsita inspiraţie, spre mult doritul vers profund.



Dantele sau mătăsuri?

- Ce să îmbrac, iubite-n astă seară,
Dantele sau mătăsuri de mister?
În noaptea dintre ani o primăvară
Eternă ca iubirea îţi ofer.

Încheie-mi nasturii din perle fine
Şi-n părul negru prinde-mi doar o stea,
Vreau ani, la rând, să îi împart cu tine.
Deci, spune-mi tu... dantelă, catifea?

În ce parfum să-nvăluim speranţa,
Secundele cu gust incandescent?
An nou ne va aduce dimineaţa,
Ce s-asortez iubirii în prezent?

- Iubita mea, lasă mătasea fină
S-alunece peste piciorul lung,
Să-ți curgă rochia pân’ la botină
Să te admir o noapte, îndelung,

În părul negru răsfirat pe spate
Să-ți prind o diademă, aș putea
Și să-ți acopăr formele curbate
Cu o dantelă dintr-un colț de stea.

Pe sânul drept ți-aș tatua săruturi,
Iar din strânsoarea braţului meu cald,
Când mijlocul ţi-l pierd prin așternuturi,
Să te descopăr goală sub brocart.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș
01 Ianuarie 2014
(sursa: http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=127213
)

Apreciez. Stimez. Aplaud ... si multumesc