ce minune e viata!
azi plangi, maine razi, apoi plangi iar, esti trist,
te doare si iar iti incolteste un zambet pe buze,
ti-e greu, dar te ridici,
mai pici o data, mai faci un efort,
si razbati
asa crezi tu, ca ai reusit!
iti vezi de drum, mai ocoleti un stalp, iti mai iei o piatra de pe inima, te mai loveste un ciocan in cap,
un fulger te strapunge, apoi un curcubeu iti lumineaza fata.
e un joc!
ala-bala!
azi esti bine, maine esti rau.
tot asa iti petreci vremurile, printre asteptari si alegeri, printre intamplari si sperante.
te-ai destabilizat candva.
e greu sa-ti revii la normalul din trecut, la tine asa cum te stiai tu inainte de marea schimbare;
parca nici nu mai retii ce-ai fost,
parca nici nu iti mai amintesti pe deplin ce si cum simteai atunci,
parca nici nu mai vrei, stiind ca nu mai poate fi exact la fel...
parca totusi vrei a te regasi, a te reintalni cu tine, dar piedici sunt destule:
una esti chiar tu!
e greu sa te uiti la tine cel ce-ai fost ... acum cand esti altul.
iti scapa multe printre degete, printre gene, printre amintiri
si totusi...
poti deveni o varianta noua, dar macar la fel de buna.
ambitie, putere, dorinta si speranta!
de astea trebuie sa te agati si sa nu te mai lasi
si vei deveni noul tu, asa cum ti-e dat a fi.
mai fara ei, fara parte din suflet, dar cu credinta spre redescoperire.
un freamat, un cantec necantat, nepus pe portativ, nedirijat, nefredonat...
un zumzait prin viata!
