Persoane interesate

curios ce-am scris? cauta!

joi, 17 decembrie 2015

Raspuns pentru Facebook: un an rapid

Cu asta m-a intampinat Facebook azi:


Cred ca vrea sa-mi readuca in fata copilaria. Sa nu care-cumva sa uit ce pierd.
Pe semne ca stie ca de la anu' ma maturizez - fac 30.
Cam tarziu?     pot zice unii...
Cand vreau, zic eu. E viata mea, mi-o traiesc asa cum simt.

Si-a fost un an rapid, ce s-a scurs repejor printre clipe; cel mai important: timpul petrecut cu familia - la mare, la munte, acasa, in gand, in suflet... an ce se inchide unde imi sade cel mai bine: la pieptul mamei.

Imi vin multe in cap acum, retrospectiva-i vie, e inca proaspata in amintire. Dar n-o sa le expun, sunt ale mele teluri implinite, prietenii castigate, certuri intamplate, petreceri savurate, calatorii terminate, reusite neasteptate.
Si totusi mai e timp! Mai pot aduna amintiri din anul 2015. Imi doresc a fi frumoase, vesele, inspirante si traite din plin. Imi doresc sa pot fi mandra de inca un an trait!

Merci Doamne-Doamne pentru ca ai permis sa-mi fie bine, sa fie ai mei sanatosi !

Fie ca impresiile de pe 2016 sa fie cel putin la fel de senine.

luni, 14 decembrie 2015

Suntem niste tarani infumurati

Miroase a fum...
Sunt fumuri multe-n sat,
Sunt case multe-n sat...

Si-n satul meu, si-n cel de langa, si-n casa vecinilor, si-n hainele de pe sarma, si-n fularul strans la gat, si-n perdeaua geamului deschis de la bucatarie.


In fumuri seara o inchizi, cand vrei sa umplii odaia de aer curat, spre somnu-ti lin.
E-un fum ce unge inimi, un fum ce trezeste amintiri si spune povesti.
Un fum e al multilor copii inghesuiti in micuta camaruta din coltul strazii, alt fum e din vila cea etajata de pe deal, un altul e din casutele indepartate si saracacioase de la marginea padurii, un fum vine dinspre oras, mai aprig si mai vanjos ca toate altele. Sunt fumuri diverse, ce-n fuga lor condimenteaza mintea si afuma traiul. Sunt fumuri la fel, ce nu cruta pe nimeni: bogat-sarac, frumos-urat, bun-rau, timid-exuberant...
Sunt fumuri cu tupeu, indraznete, dornice de viata si care patrund in orice cotlon al simtirii. Sunt fumurile noastre, ale taranilor si nu ale orasenilor.
Si ce ne bucura mirosul incarcat de vesti si povesti!
Povesti mai vesele, mai triste, mai reale sau mai mintite, mai colorate sau mai anoste....
Un fum e o viata!
Si traim...cu totii traim! Consateni suntem si respiram acelasi fum din Sangeorgi City!
Si nu numai... suntem multi infumurati in lumea asta! Fiecare cu fumul lui...

Dupa un fum cules de pe ulita satului, inchid geamul, imi spun somn usor si-un "Inger, ingerasul meu", imi plec capsorul pe perna, trag aer in piept si visez la fumurile de maine... mai intepatoare, mai ademenitoare, mai fortoase in gerul iernii.
Ca iarna ! Pe ulite...



vineri, 11 decembrie 2015

Copilarie, apriga dorinta


COPILĂRIE

Copilărie, aprigă dorinţă,
Cu dor de ducă, fără de căinţă,
Deschizi spre ceruri o portiţă
Ce macină cu spor o suferinţă.

Mi-e dor cumplit de tot ce-a fost odată:
Copilărie, fragedă comoară...
Eu ştiu că sigur niciodată
Te voi lăsa să pleci din inimioară.

Figuri, grimase, şi feţe deşucheate,
Induc profund persoana în actualitate,
Copilărie, uitată celebritate,
Primeşte-ne-napoi în a ta eternitate.


( Anca Elena Bărbulescu - 09.01.2014 )



Ce dor mi-e de copilarie, de zilele scaldate in zapada iarna pe ulite, de derdelusul indragit si prea tocit pentru multimea de sanii dornice sa-l doboare.
(sursa foto: http://www.goblenset.ro/images/images_site/produse/G822.jpg)

De mozolurile clasice incasate de fete in fata blocului, de diminetile incepute in forta pe patine la lacul inghetat din parc, de plimbarile nocturne in zonele iluminate de sarbatori.

Ce incantare la vederea celor 5 globuri luminoase aruncate aiurea in copacii de langa primarie!
Ce incantare la auzul instalatiilor ragusite din bradul orasului!
Ce incantare sa-ti lipesti pe geam un Mos Craciun de carton, prea colorat in obraji si prea chinezesc!
Ce veselie si entuziasm in seara de Ajun, ce punga plina de maruntis adunata dupa colindat, cand toti vecinii te primeau cu drag, nu se ascundeau in spatele usilor ferecate de interfon!
Ce incantare la etalarea cadourilor, in prima zi de Craciun si ce mandrie a imparti cu prietenii bomboanele din pom!

Ce-a mai ramas acum din toate astea?
O multime de brazi, prea devreme impodobiti, o multime de luminite (ostentativ agatate), o multime de ornamente fara farmec si  fade, prea putina zapada, prea cald, prea putine zile libere, prea multi mosulici de ciocolata si prea putine prajituri de casa, prea putini colindatori pe ulite si prea multe lumini stinse in odai. 

Prea multa materie si prea putin suflet.
Prea mult marketing si prea putina traditie.

Deloc bomboane in pom! Deloc staniol de bomboane pastrat in carti, la presat...


Ferice de noi ca Hrusca inca se asculta !







luni, 30 noiembrie 2015

O soba si multe amintiri

Vazut-am azi o poza c-o soba, si m-a cuprins un dor nebun de bunici, de iernile petrecute la tara, la gura sobei, cu lemnele trosnind si pisicile torcand dedesubt, catarate pe lemne, la caldura.
Mi-am amintit cu drag de serile in care eu si bunicii ne adaposteam in casa de marea zapada de afara, in care bunicul pregatea cocute ( jumatati de cartofi in coaja copti in rola ), iar bunica infoia lana pentru plapuma ce o cosea in mijlocul dormitorului.
Mi-amintesc  de serile cand bunica  turna lumanari din ceara curata, pe o roata de lemn, iar bunicul curata in voie, cu briceagu-i cel rosu, mere pentru compot cald.
Heee ... si sa ma vezi cand pe omatul cel mare trebuia sa-mi croiesc drum spre sub-sop pentru a incarca o ladita cu lemne si-a o cara spre scarile casei. 
O ... si micul dejun cu zacusca de ghebe ( era postul Craciunului ), ceai de menta si paine prajita pe soba cu gem de prune ( vai, si facea bunica un gem....ca o marmelada, d-ala ce se dezlipea frumos de pe sticla borcanului ).
Mi-amintesc si de sania - cracanata - cu care bunu ma ducea la gradinita, eu imbracata fiind cu un cojocel alb de blana de oaie creata, cu bumbi mari si rotunzi pe post de nasturi.
Si ce-mi placeau serile cand ma cococtam in varful patului bunicilor si-l imploram pe bunu sa-mi puna deafilme. Si el ceda. Vedeam cam 2-3 pe seara, proiectate ba pe tavan, ba pe usa de la camara, ba pe usa de la bucatarie, timp in care pe fundal se auzea masina de cusut a bunicii - ea croia de zor iarna, mereu isi facea sorturi, rochite pentru mers vara la fan, camasi de noapte sau fete de perna.
Ah... si sa trec acum la soba numarul doi: marea teracota din dormitorul buneilor. O ador si acum. Cu ce mandrie o priveam mereu, cum ma puteau fascina modelele de pe placi, cum asteptam momentele cand, sub supravegherea lor, eram lasata de bunici sa adaug lemne sau coceni de porumb pe foc, sau sa scot jarul cu farasul argintiu cu coada lunga mestesugit de bunu meu. 
Si mai erau unele seri cand primeam ca rasfat, mere rase cu biscuiti populari. Deliciu. Cat eu savuram desertul pregatit cu drag doar pentru mine, bunica lustruia cu spor plita sobei din bucatarie. A doua zi era duminica - zi in care soba trebuia sa luceasca. 
Si duminica, dupa ce ne-ntorceam de la biserica, luam pranzul impreuna si-apoi somn de voie. Spre seara insa rasuna teatrul in radioul masiv cu butoane albe mari. Era momentul nostru artistic.
Hmmm.. si-apoi veneau sarbatorile, veneau parintii sa ma  duca acasa, la oras. Bunicii nu doreau sa vina, nu puteau lasa animalele singure: Luminita - vacuta, Laica - scumpa catelusa, Miki - pisica, Ghita - porcul, oitele si capritele. Dar nu plecam nicioata fara a le lasa macar o crenguta de brad impodobita cu beteala argintie si nuci invelite in staniol. O puneam pe masuta din dormitor, sa o poata vedea zilnic. Brad mare nu vroiau, ca le ocupa mult spatiu, ziceau ei. 
Un singur Mos Nicoale imi amintesc sa-l fi petrecut la Poiana. Unul in care ghetutele le-am lustruit cu crema din cutie rotunda argintie si le-am frecat cu peria. Ritual zilbic intalnit aici. Si le-am proptit in geamul de la baie. In frig. In noaptea aia a venit repede Mosu'. Cand mi-am gasit darul imi amintesc o stea cazatoare ce-am zarit-o pe geam. Eram mai mult decat incantata.
Mi-e tare dor de vremurile alea. Stiu ca nu se mai intorc ... si tanjesc dupa ele. Oftez. 
Bunicul nu mai e. De Sf Nicoale e ziua lui de nume. Am fi sarbatorit impreuna, dar asa doar il pomenim in gand si dam ceva de pomana in amintirea lui.
Bunica traieste. Ma asteapta acasa la parinti de sarbatori. Si eu astept sa o revad.

Acum mai mergem iarna la Poiana doar in ianuarie. Casa e pustie, dar ne-am facut un obicei ca pe 1 ianuarie, in fiecare an, sa mergem la gratar ( slanina crestata, cu ceapa rosie si paine proaspata de casa ) in curte la bunica, sa petrecem o zi in zapada, in mijlocul iernii adevarate, sa punem o corononita la mormantul bunicului si sa ne amintim cu drag de ce-a fost odata iarna la tara.

Ce poate face o soba ...  incalzeste odaia, sufletul si gandul.
Ce poate face o soba ... trezeste amintiri si stoarce o lacrima.

vineri, 27 noiembrie 2015

Minte-ma !

Hai minte-ma !

Minte-ma azi ca sunt a ta, ca tu doar pentru mine suflii pe pamant.

Minte-ma acum ca niciodata nu m-ai mintit, ca tu doar mi-ai soptit ce-am vrut s-aud.

Minte-ma azi ca tu ma vrei, m-ai vrut si ma doresti, sa iti ating incet un umar stang, sa-ti fiu un inger pe-ăst taram.

Minte-ma senin ca tu nu vei fugi, cand viata va fi grea si-ntunecata, ca vei stii cum sa ma atingi, sa fiu mereu a ta consoarta.

Minte-ma azi ca doar eu sunt, in ochii tai o zana, ce te salveaza din ghearele timpului.

Minte-ma ca nimeni nu va vrea sa ne desparta, sa supere doua inimi firave, ca nimeni nu va vrea sa mi te fure.

Minte-ma ca totul in viata tine de noi, nu doar de tine, ca egoismul tau e si al meu, ca impreuna vom fii si la rau si la bine.

Minte-ma ca-mi vei oferi mereu comoditatea zilelor de-acasa, ca in culcusul nostru nu va incapea si-altcineva.

Minte-ma ca "acasa" pentru tine va fi mereu la pieptul meu, in ăste ziduri cu sudori croite de-amandoi.

Minte-ma ca ma iubesti, ca asta simti de mult, ca nu vei inceta nicicand si ca-ti doresti sa simt si eu la fel.

Hai, minte-ma frumos !

marți, 24 noiembrie 2015

Zambeste !



(sursa: http://www.peteava.ro/id-991789-poezii-de-duminica)




De zambet si lumina am nevoie, sa-mi fluiere in gand o randunea, sa-mi sufle-o papadie vantul ... sa pot sa cuget cat as vrea.

De zambet si credinta am nevoie, sa-mi gangure in minte un copil, sa-mi gadile auzul o poema ... sa pot sa-mi liberez mintea cea grea.

Un zâmbet sincer sper să am, pe faţa-mi plânsă de amar
Să uit de grijă şi de stres, să ies cumva din ăst calvar.
                                                                                 ( by Anca )


Sa rad cu pofta imi doresc, sa rad cu trupul tot ... sa cada lacrimi si suspine, sa rad cu pofta si cu pasiune.

Ce-as rade-acum cu toata gura ! Sa mi se vada dintii toti ...
Ce-as mai zambi la toti si toate, sa fie veselie, sa fim toti hoti.
Ce-as mai fura acum o gluma, din cartea vietii si a comediei,
Ce-as mai fura acum un chicot si m-as feri de marginea prapastiei.
                                                                                                    ( by Anca )

Sa radem, zic !
Hai sa zambim !
Viata e scurta, hai s-o traim !

Zambeste azi, Zambeste maine ... ca mai apoi sa poti Zambi, si sa te bucuri in nestire, de tot ce ai agonisit !
Ca de zambeai acum o luna, si de zambeai acum un an, o frunte mult mai lina tu aveai !
Dar inca nu e timpul chiar pierdut:  Zambeste ! azi poate fi maine, azi poate fi ieri ...

Zambeste din tot sufletul, zambeste cu mult drag, zambeste cu speranta si poate-ai castigat !


Zâmbeşte !







miercuri, 11 noiembrie 2015

51. PUNCT

51
Urat numar!
Un fior profund apasa pe ceafa.
O lacrima repede pe obraz se prelinge.
Ma scutur ... si sper!

Zic PUNCT !!!   Pana aici ! Sa nu mai numaram ...sa uitam ca am invatat a o face si mai departe.

Suflete simple, priviri senine si tinere fete se pierd catre cer, se ard in nestire, cauta un popas spre o mantuire.

51
Enorm de mult ...
Enorm de multi copii ai cerului ! Prea singuri, prea neajutorati si prea suferinzi !

Sa punem PUNCT, Doamne !

51
Nefast!
Ilogic!
Crancen!
Dureros!
Mult!

Ajunge ! Macar acum sa se opreasca lungul sir al neputintei, nedreptatii si nelinistii !

PUNCT  dupa 51 !







marți, 10 noiembrie 2015

Privilegiu

" Nu-ti fie teama sa imbatranesti. Unii nu mai au privilegiul asta." 
(autor necunoscut)

... cat de adevarat!
... cat de banal
si totusi un lux: IMBATRANIREA

Cata insemnatate are cuvantul asta acum, cata simplitate devenita atu peste noapte... intr-o noapte fatidica...
Cata disperare spre a o atinge, cata credinta invocata printr-un vers de rock...
Cata durere intr-un tel atat de naiv!

O speranta de bine, o speranta de viata si-o dorinta de riduri! Un gand spre frumusete, spre o lume noua, spre o viata noua!

Ce-au pierdut unii, din vina altora: un gand, un vers, un ritm, un zambet, o bucurie, o traire, un extaz ... un rid! Li s-a furat puterea si pofta de viata, li s-a intunecat orizontul si li s-a ars prietenia. Pe vecie !

Li s-a luat dreptul de a imbatrani !
De ce? Pentru ce?
Din sacrificiu pentru noi, pentru un viitor mai sigur, pentru un gand mai indepartat si pentru un vot pro rock.

Ce privilegiati suntem noi! Eu! Noi astia de citim acum, ce suferim vazand numaratoarea...45...47...48 !!! Noi cei ce plangem pe la colturi pentru un suflet pierit...poate chiar necunoscut.
Noi vom imbatrani, de Dumnezeu ne lasa! Ei nu mai pot!
Si e trist ... atat de sfasietor !

Doresc putere, credinta, vointa, sanatate, teluri !  - celor ce lupta

Odihna in pace pe ritmuri de rock ! - celor ce-au luptat





sâmbătă, 17 octombrie 2015

E liniste si-mi place !


E liniste si-mi place!

E goliciunea vorbelor , e pauza cantului si lipsa urletului.
E ceea ce adesea iti lipseste, iar cand se intampla, te sperie.
E gandul rece care strapunge mintea ... de te doare.
E arsita iubirii in cearta absurda.
E zoiul ploii in furtuna vietii.
E traiul singuratatii in clipa de acum.
E moftul copilariei in joaca diminetii.

E ... liniste!

O liniste pustie te-atinge, nu te lasa
Sa crezi ca lumea-i rea si artagoasa
Si prinde-avant in drumu-i spre angoasa
Crescand mister si frica ce te-apasa.


In liniste faci ordine in ganduri si ajungi sa creezi.
In liniste simti mai profund,  traiesti mai intens si asculti mai cu grija.
In liniste iubesti mai cu foc, saruti mai apasat si te lasi dus de val.

Iar linistea te salveaza...

Acum e liniste !

miercuri, 14 octombrie 2015

Omul - propriul sau viitor


„Omul nu este propriul lui prezent. 
El este propriul său viitor.”
Constantin Noica


                                                                     (sursa: http://cuvintecelebre.ro/subiecte/oameni/page/2/)



Cu totii traim. Simtim momentul. Traim in prezent. Prezent ce nu ne apartine. Prezentul e o cauza, e o baza de la care pornim pentru a ne intrevedea viitorul. Prezentul ne este dat, ca atare, il suportam si-l percepem fara a ne da seama. Pur si simplu...el este...acum.
Oamenii, simple fiinte, lasate sa cugete in liniste, in pace si in voie, au fost siguri de existenta lor si nu au permis Universului sa le intrerupa calea, telul si trairea. 

Urmare a existentei noastre, vedem in fata un viitor. Il vedem acum, in prezent. Si tindem spre el, prin deciziile luate - bune sau rele, usoare sau grele, blande sau radicale - cu speranta de bine, cu speranta de reusita. In fond, doar de noi depinde cum ne traim viata, cum alegem sa simtim, sa gandim, sa executam, sa percepem. Suntem singurii direct responsabili de ceea ce ni se va intampla, noua ca persoane individuale, sau noua ca populatie.

Un viitor destin se-arata
pe-un cer senin de pace si de dor,
starnit de-o inima curata
si-un gand ce scapa din decor.
                                                             (by Anca)


Trecutul chiar nu mai conteaza, el dur si repede s-a dus, dar a lasat ca mostenire o viata tanara, un timp prea scurt, ce iute trebuie umplut cu ganduri multe si istete, in scopul de a reconstrui un trai decent pentru ce va sa vie. Un timp acut impinge lumea la miscare, o evolutie se vrea a fi, pentru a ajunge la obiectiv - un viitor stralucit, un viitor curat si bine definit, ce va permite sa experimentam "prezentul" de atunci.

Si-ntr-un final .... suntem aici, acum, sperand catre apoi.

luni, 12 octombrie 2015

O tuica cu chiper si scoarta

Hai noroc!
La baza trebuie sa fie un Jinars cu piper...cica asa i-a trecut raceala vecinului. Si vorba aia: "la jinars m-am gandit, dar la piper ba"
Doar ca mie, tarancuta cu acte-nregula mi-a venit mai repede in gand o tuica fiarta cu chiper si scoarta. Zis si facut. Cu atat mai repede dupa ce doctorul meu propriu si personal - mamica - mi-a prescris-o pe seara asta. Dar cu  avertizarea aparent foarte serioasa, spusa sub musteata, cu o tenta ironica "dar ai de grija mama, ca nu te mai ridici din pat!". Atat mi-a trebuit....in speranta ca nici pe maine nu ma voi ridica...si scap nitel de serviciu. Yey!

E funny, e jale, dar la toti ne e greu! :)))
Va anunt maine de m-am dus la lucru ori ba!

Ah... si daca-mi trece raceala.
Ah... si v-am zis ca zaharul nu a ajutat la alunecatul in jos pe gat?!

duminică, 11 octombrie 2015

Onesti - NU e orasul fantoma

Onesti

De ce orasul fantoma?
Cu totii stiam ca asta ar cam fi adevarul, dar parce refuzam sa chiar credem. Vazand negru pe alb, auzind vorbindu-se despre asta...te apuca plansul.
Si totusi... sper.
Acolo-mi sunt originile, acolo-mi sunt parintii, bunica si amintirile. De ce vor ei sa mi le omoare? De ce vor ei sa infiga cutitul in rana? Ce rost mai are, atat timp cat oamenii s-au conformat - usor sau greu.
DA, e pustiu
DA, e liniste
DA, e tristete
Dar inca e frumos. E acasa. Si e tare bine.
Nu e "fantoma" - amintirea noastra e vie. La fel si copilaria traita acolo. Copilaria mea.

Si sunt oameni care au supravietuit somajului, inchiderii si lipsei locurilor de munca. De ce pe acestia sa ii ranesti acum cu asa un reportaj?! De ce sa le aduci aminte de inceputuri, de locul unde au creat prietenii pe viata, de locul unde si-au gasit iubirea si unde si-au trait-o? De ce sa le incrunti fruntile, acum la varsta pensionarii, la revederea casei de-a doua - platforma petro-chimica Borzesti?

Imi povestea mami la un moment dat, acum cativa ani, cum a plans de tristete si melancolie dupa ce a reintrat in curtea combinatului CAROM, dupa vreo 20 ani lucrati acolo, si alti vreo 15 in care aproape ca a uitat de el. Da, pare mort, dar nu e fantoma. E doar mort. Pe unii ii intristeaza, pe altii deja nu.

Dar Onestiul nu tine doar de platforma asta. Onestiul e despre oameni puternici, vioi, moldoveni cu pofta de viata, oameni cu bun simt, eleganti, adevarati; e despre oameni ce nu renunta. Da...pleaca spre mai bine, dar se intorc. Stiu unde le e casa. Stiu si eu unde imi e casa.

Onesti - orasul ce traieste, cu demnitate si mandrie.
Onesti nu e orasul fantoma, daca vrei sa crezi asta.
Si cred!
Fa-o si tu !



sâmbătă, 10 octombrie 2015

Hai in pat, sa ne trezim !

Ora 10.00
Sambata dimineata.
In casa frig, eu racita. Trezita de vecinul ce scutura covoare din zori. Astept o prietena sa treaca pe la mine. Vine. Iubitul se trezeste brusc. Prietena pleaca repede. Iubitu zice "Hai in pat sa ne trezim !"
Si-am mers impreuna.
Stii tu, lenea aia specifica diminetilor de weekend, cand greu te desparti de  caldurica de sub plapuma, cand stai intins la pieptul celui drag, cand privesti in gol si liniste, cand nu vrei sa vezi televizor, ci doar de-ar fi cineva invizibil sa-ti aduca un ceai cald la pat. Dupa asta tanjeam dupa o saptamana de lucru, cand trezirea e pe ceas, rapida si incomoda.
E pacat sa ratezi trezirea asta. Atunci faci planul zilei, atunci rememorezi zilele trecute si schimbi impresii cu sotul. Atunci il pupi pe obraz, cu drag si dor, el te strange la piept si-ti ocroteste picioarele. Merita!
Si.....ne-am trezit!

Urmatorul gand: ce mancam? Mi-e foame!
Asa ca va lasam.

Pofta buna si voua!

vineri, 9 octombrie 2015

Absenta - Despre oameni

Am lipsit. S-a strigat prezenta?
N-am uitat, dar totusi am absentat. Ma scuz.

Dupa o lunga absenta, azi am accesat vreo doua bloguri de interes si mi-am dat seama ca tendintele in scris se schimba...repede si radical; azi e despre carti, maine despre sex, ieri despre masini si poimaine despre mancare. Un fiasco!   Asta atrage?! 😕  Fac si eu la fel atunci.
Sau... de ce sa fiu ca ceilalti? De ce sa sper ca cineva ma citeste, daca oricum pana acum n-a facut-o nimeni? De ce as scrie ce vor altii sa vada , in detrimentul a ceea ce simt eu? De ce n-as fi egoista si aici?! O egoista virtuala. In viata real traita sunt: muncesc pentru mine, iubesc pentru sufletul meu, ma iubesc si imi doresc binele.

Ok, asta am lamurit-o: pot scrie ce vreau. Deci... ce va fi?! Un alt fiasco! Asa ca START !!

Acum aud o melodie, despre oameni...ce seamana !  Clar! Suntem la fel..dar diferiti!
Sa meditam, zic:

  • Cu cine semanam?
  • Cu cine vrem sa semanam?
  • Cu cine nu vrem sa semanam?

De ce "trebuie" sa ne asemanam cu cineva, cand in esenta stim cu totii ca suntem unici?
Al meu sotior are mania asta...cand cunoaste pe cineva nou, are tendinta de a gasi, repede, in mintea lui, o persoana cu care i se pare ca aduce, de obicei persoana publica. E ca un "tic" - cred 😛.

Intrebari retorice ori ba...oi vedea.