Persoane interesate

luni, 30 noiembrie 2015

O soba si multe amintiri

Vazut-am azi o poza c-o soba, si m-a cuprins un dor nebun de bunici, de iernile petrecute la tara, la gura sobei, cu lemnele trosnind si pisicile torcand dedesubt, catarate pe lemne, la caldura.
Mi-am amintit cu drag de serile in care eu si bunicii ne adaposteam in casa de marea zapada de afara, in care bunicul pregatea cocute ( jumatati de cartofi in coaja copti in rola ), iar bunica infoia lana pentru plapuma ce o cosea in mijlocul dormitorului.
Mi-amintesc  de serile cand bunica  turna lumanari din ceara curata, pe o roata de lemn, iar bunicul curata in voie, cu briceagu-i cel rosu, mere pentru compot cald.
Heee ... si sa ma vezi cand pe omatul cel mare trebuia sa-mi croiesc drum spre sub-sop pentru a incarca o ladita cu lemne si-a o cara spre scarile casei. 
O ... si micul dejun cu zacusca de ghebe ( era postul Craciunului ), ceai de menta si paine prajita pe soba cu gem de prune ( vai, si facea bunica un gem....ca o marmelada, d-ala ce se dezlipea frumos de pe sticla borcanului ).
Mi-amintesc si de sania - cracanata - cu care bunu ma ducea la gradinita, eu imbracata fiind cu un cojocel alb de blana de oaie creata, cu bumbi mari si rotunzi pe post de nasturi.
Si ce-mi placeau serile cand ma cococtam in varful patului bunicilor si-l imploram pe bunu sa-mi puna deafilme. Si el ceda. Vedeam cam 2-3 pe seara, proiectate ba pe tavan, ba pe usa de la camara, ba pe usa de la bucatarie, timp in care pe fundal se auzea masina de cusut a bunicii - ea croia de zor iarna, mereu isi facea sorturi, rochite pentru mers vara la fan, camasi de noapte sau fete de perna.
Ah... si sa trec acum la soba numarul doi: marea teracota din dormitorul buneilor. O ador si acum. Cu ce mandrie o priveam mereu, cum ma puteau fascina modelele de pe placi, cum asteptam momentele cand, sub supravegherea lor, eram lasata de bunici sa adaug lemne sau coceni de porumb pe foc, sau sa scot jarul cu farasul argintiu cu coada lunga mestesugit de bunu meu. 
Si mai erau unele seri cand primeam ca rasfat, mere rase cu biscuiti populari. Deliciu. Cat eu savuram desertul pregatit cu drag doar pentru mine, bunica lustruia cu spor plita sobei din bucatarie. A doua zi era duminica - zi in care soba trebuia sa luceasca. 
Si duminica, dupa ce ne-ntorceam de la biserica, luam pranzul impreuna si-apoi somn de voie. Spre seara insa rasuna teatrul in radioul masiv cu butoane albe mari. Era momentul nostru artistic.
Hmmm.. si-apoi veneau sarbatorile, veneau parintii sa ma  duca acasa, la oras. Bunicii nu doreau sa vina, nu puteau lasa animalele singure: Luminita - vacuta, Laica - scumpa catelusa, Miki - pisica, Ghita - porcul, oitele si capritele. Dar nu plecam nicioata fara a le lasa macar o crenguta de brad impodobita cu beteala argintie si nuci invelite in staniol. O puneam pe masuta din dormitor, sa o poata vedea zilnic. Brad mare nu vroiau, ca le ocupa mult spatiu, ziceau ei. 
Un singur Mos Nicoale imi amintesc sa-l fi petrecut la Poiana. Unul in care ghetutele le-am lustruit cu crema din cutie rotunda argintie si le-am frecat cu peria. Ritual zilbic intalnit aici. Si le-am proptit in geamul de la baie. In frig. In noaptea aia a venit repede Mosu'. Cand mi-am gasit darul imi amintesc o stea cazatoare ce-am zarit-o pe geam. Eram mai mult decat incantata.
Mi-e tare dor de vremurile alea. Stiu ca nu se mai intorc ... si tanjesc dupa ele. Oftez. 
Bunicul nu mai e. De Sf Nicoale e ziua lui de nume. Am fi sarbatorit impreuna, dar asa doar il pomenim in gand si dam ceva de pomana in amintirea lui.
Bunica traieste. Ma asteapta acasa la parinti de sarbatori. Si eu astept sa o revad.

Acum mai mergem iarna la Poiana doar in ianuarie. Casa e pustie, dar ne-am facut un obicei ca pe 1 ianuarie, in fiecare an, sa mergem la gratar ( slanina crestata, cu ceapa rosie si paine proaspata de casa ) in curte la bunica, sa petrecem o zi in zapada, in mijlocul iernii adevarate, sa punem o corononita la mormantul bunicului si sa ne amintim cu drag de ce-a fost odata iarna la tara.

Ce poate face o soba ...  incalzeste odaia, sufletul si gandul.
Ce poate face o soba ... trezeste amintiri si stoarce o lacrima.

vineri, 27 noiembrie 2015

Minte-ma !

Hai minte-ma !

Minte-ma azi ca sunt a ta, ca tu doar pentru mine suflii pe pamant.

Minte-ma acum ca niciodata nu m-ai mintit, ca tu doar mi-ai soptit ce-am vrut s-aud.

Minte-ma azi ca tu ma vrei, m-ai vrut si ma doresti, sa iti ating incet un umar stang, sa-ti fiu un inger pe-ăst taram.

Minte-ma senin ca tu nu vei fugi, cand viata va fi grea si-ntunecata, ca vei stii cum sa ma atingi, sa fiu mereu a ta consoarta.

Minte-ma azi ca doar eu sunt, in ochii tai o zana, ce te salveaza din ghearele timpului.

Minte-ma ca nimeni nu va vrea sa ne desparta, sa supere doua inimi firave, ca nimeni nu va vrea sa mi te fure.

Minte-ma ca totul in viata tine de noi, nu doar de tine, ca egoismul tau e si al meu, ca impreuna vom fii si la rau si la bine.

Minte-ma ca-mi vei oferi mereu comoditatea zilelor de-acasa, ca in culcusul nostru nu va incapea si-altcineva.

Minte-ma ca "acasa" pentru tine va fi mereu la pieptul meu, in ăste ziduri cu sudori croite de-amandoi.

Minte-ma ca ma iubesti, ca asta simti de mult, ca nu vei inceta nicicand si ca-ti doresti sa simt si eu la fel.

Hai, minte-ma frumos !

marți, 24 noiembrie 2015

Zambeste !



(sursa: http://www.peteava.ro/id-991789-poezii-de-duminica)




De zambet si lumina am nevoie, sa-mi fluiere in gand o randunea, sa-mi sufle-o papadie vantul ... sa pot sa cuget cat as vrea.

De zambet si credinta am nevoie, sa-mi gangure in minte un copil, sa-mi gadile auzul o poema ... sa pot sa-mi liberez mintea cea grea.

Un zâmbet sincer sper să am, pe faţa-mi plânsă de amar
Să uit de grijă şi de stres, să ies cumva din ăst calvar.
                                                                                 ( by Anca )


Sa rad cu pofta imi doresc, sa rad cu trupul tot ... sa cada lacrimi si suspine, sa rad cu pofta si cu pasiune.

Ce-as rade-acum cu toata gura ! Sa mi se vada dintii toti ...
Ce-as mai zambi la toti si toate, sa fie veselie, sa fim toti hoti.
Ce-as mai fura acum o gluma, din cartea vietii si a comediei,
Ce-as mai fura acum un chicot si m-as feri de marginea prapastiei.
                                                                                                    ( by Anca )

Sa radem, zic !
Hai sa zambim !
Viata e scurta, hai s-o traim !

Zambeste azi, Zambeste maine ... ca mai apoi sa poti Zambi, si sa te bucuri in nestire, de tot ce ai agonisit !
Ca de zambeai acum o luna, si de zambeai acum un an, o frunte mult mai lina tu aveai !
Dar inca nu e timpul chiar pierdut:  Zambeste ! azi poate fi maine, azi poate fi ieri ...

Zambeste din tot sufletul, zambeste cu mult drag, zambeste cu speranta si poate-ai castigat !


Zâmbeşte !







miercuri, 11 noiembrie 2015

51. PUNCT

51
Urat numar!
Un fior profund apasa pe ceafa.
O lacrima repede pe obraz se prelinge.
Ma scutur ... si sper!

Zic PUNCT !!!   Pana aici ! Sa nu mai numaram ...sa uitam ca am invatat a o face si mai departe.

Suflete simple, priviri senine si tinere fete se pierd catre cer, se ard in nestire, cauta un popas spre o mantuire.

51
Enorm de mult ...
Enorm de multi copii ai cerului ! Prea singuri, prea neajutorati si prea suferinzi !

Sa punem PUNCT, Doamne !

51
Nefast!
Ilogic!
Crancen!
Dureros!
Mult!

Ajunge ! Macar acum sa se opreasca lungul sir al neputintei, nedreptatii si nelinistii !

PUNCT  dupa 51 !







marți, 10 noiembrie 2015

Privilegiu

" Nu-ti fie teama sa imbatranesti. Unii nu mai au privilegiul asta." 
(autor necunoscut)

... cat de adevarat!
... cat de banal
si totusi un lux: IMBATRANIREA

Cata insemnatate are cuvantul asta acum, cata simplitate devenita atu peste noapte... intr-o noapte fatidica...
Cata disperare spre a o atinge, cata credinta invocata printr-un vers de rock...
Cata durere intr-un tel atat de naiv!

O speranta de bine, o speranta de viata si-o dorinta de riduri! Un gand spre frumusete, spre o lume noua, spre o viata noua!

Ce-au pierdut unii, din vina altora: un gand, un vers, un ritm, un zambet, o bucurie, o traire, un extaz ... un rid! Li s-a furat puterea si pofta de viata, li s-a intunecat orizontul si li s-a ars prietenia. Pe vecie !

Li s-a luat dreptul de a imbatrani !
De ce? Pentru ce?
Din sacrificiu pentru noi, pentru un viitor mai sigur, pentru un gand mai indepartat si pentru un vot pro rock.

Ce privilegiati suntem noi! Eu! Noi astia de citim acum, ce suferim vazand numaratoarea...45...47...48 !!! Noi cei ce plangem pe la colturi pentru un suflet pierit...poate chiar necunoscut.
Noi vom imbatrani, de Dumnezeu ne lasa! Ei nu mai pot!
Si e trist ... atat de sfasietor !

Doresc putere, credinta, vointa, sanatate, teluri !  - celor ce lupta

Odihna in pace pe ritmuri de rock ! - celor ce-au luptat