Persoane interesate

sâmbătă, 17 octombrie 2015

E liniste si-mi place !


E liniste si-mi place!

E goliciunea vorbelor , e pauza cantului si lipsa urletului.
E ceea ce adesea iti lipseste, iar cand se intampla, te sperie.
E gandul rece care strapunge mintea ... de te doare.
E arsita iubirii in cearta absurda.
E zoiul ploii in furtuna vietii.
E traiul singuratatii in clipa de acum.
E moftul copilariei in joaca diminetii.

E ... liniste!

O liniste pustie te-atinge, nu te lasa
Sa crezi ca lumea-i rea si artagoasa
Si prinde-avant in drumu-i spre angoasa
Crescand mister si frica ce te-apasa.


In liniste faci ordine in ganduri si ajungi sa creezi.
In liniste simti mai profund,  traiesti mai intens si asculti mai cu grija.
In liniste iubesti mai cu foc, saruti mai apasat si te lasi dus de val.

Iar linistea te salveaza...

Acum e liniste !

miercuri, 14 octombrie 2015

Omul - propriul sau viitor


„Omul nu este propriul lui prezent. 
El este propriul său viitor.”
Constantin Noica


                                                                     (sursa: http://cuvintecelebre.ro/subiecte/oameni/page/2/)



Cu totii traim. Simtim momentul. Traim in prezent. Prezent ce nu ne apartine. Prezentul e o cauza, e o baza de la care pornim pentru a ne intrevedea viitorul. Prezentul ne este dat, ca atare, il suportam si-l percepem fara a ne da seama. Pur si simplu...el este...acum.
Oamenii, simple fiinte, lasate sa cugete in liniste, in pace si in voie, au fost siguri de existenta lor si nu au permis Universului sa le intrerupa calea, telul si trairea. 

Urmare a existentei noastre, vedem in fata un viitor. Il vedem acum, in prezent. Si tindem spre el, prin deciziile luate - bune sau rele, usoare sau grele, blande sau radicale - cu speranta de bine, cu speranta de reusita. In fond, doar de noi depinde cum ne traim viata, cum alegem sa simtim, sa gandim, sa executam, sa percepem. Suntem singurii direct responsabili de ceea ce ni se va intampla, noua ca persoane individuale, sau noua ca populatie.

Un viitor destin se-arata
pe-un cer senin de pace si de dor,
starnit de-o inima curata
si-un gand ce scapa din decor.
                                                             (by Anca)


Trecutul chiar nu mai conteaza, el dur si repede s-a dus, dar a lasat ca mostenire o viata tanara, un timp prea scurt, ce iute trebuie umplut cu ganduri multe si istete, in scopul de a reconstrui un trai decent pentru ce va sa vie. Un timp acut impinge lumea la miscare, o evolutie se vrea a fi, pentru a ajunge la obiectiv - un viitor stralucit, un viitor curat si bine definit, ce va permite sa experimentam "prezentul" de atunci.

Si-ntr-un final .... suntem aici, acum, sperand catre apoi.

luni, 12 octombrie 2015

O tuica cu chiper si scoarta

Hai noroc!
La baza trebuie sa fie un Jinars cu piper...cica asa i-a trecut raceala vecinului. Si vorba aia: "la jinars m-am gandit, dar la piper ba"
Doar ca mie, tarancuta cu acte-nregula mi-a venit mai repede in gand o tuica fiarta cu chiper si scoarta. Zis si facut. Cu atat mai repede dupa ce doctorul meu propriu si personal - mamica - mi-a prescris-o pe seara asta. Dar cu  avertizarea aparent foarte serioasa, spusa sub musteata, cu o tenta ironica "dar ai de grija mama, ca nu te mai ridici din pat!". Atat mi-a trebuit....in speranta ca nici pe maine nu ma voi ridica...si scap nitel de serviciu. Yey!

E funny, e jale, dar la toti ne e greu! :)))
Va anunt maine de m-am dus la lucru ori ba!

Ah... si daca-mi trece raceala.
Ah... si v-am zis ca zaharul nu a ajutat la alunecatul in jos pe gat?!

duminică, 11 octombrie 2015

Onesti - NU e orasul fantoma

Onesti

De ce orasul fantoma?
Cu totii stiam ca asta ar cam fi adevarul, dar parce refuzam sa chiar credem. Vazand negru pe alb, auzind vorbindu-se despre asta...te apuca plansul.
Si totusi... sper.
Acolo-mi sunt originile, acolo-mi sunt parintii, bunica si amintirile. De ce vor ei sa mi le omoare? De ce vor ei sa infiga cutitul in rana? Ce rost mai are, atat timp cat oamenii s-au conformat - usor sau greu.
DA, e pustiu
DA, e liniste
DA, e tristete
Dar inca e frumos. E acasa. Si e tare bine.
Nu e "fantoma" - amintirea noastra e vie. La fel si copilaria traita acolo. Copilaria mea.

Si sunt oameni care au supravietuit somajului, inchiderii si lipsei locurilor de munca. De ce pe acestia sa ii ranesti acum cu asa un reportaj?! De ce sa le aduci aminte de inceputuri, de locul unde au creat prietenii pe viata, de locul unde si-au gasit iubirea si unde si-au trait-o? De ce sa le incrunti fruntile, acum la varsta pensionarii, la revederea casei de-a doua - platforma petro-chimica Borzesti?

Imi povestea mami la un moment dat, acum cativa ani, cum a plans de tristete si melancolie dupa ce a reintrat in curtea combinatului CAROM, dupa vreo 20 ani lucrati acolo, si alti vreo 15 in care aproape ca a uitat de el. Da, pare mort, dar nu e fantoma. E doar mort. Pe unii ii intristeaza, pe altii deja nu.

Dar Onestiul nu tine doar de platforma asta. Onestiul e despre oameni puternici, vioi, moldoveni cu pofta de viata, oameni cu bun simt, eleganti, adevarati; e despre oameni ce nu renunta. Da...pleaca spre mai bine, dar se intorc. Stiu unde le e casa. Stiu si eu unde imi e casa.

Onesti - orasul ce traieste, cu demnitate si mandrie.
Onesti nu e orasul fantoma, daca vrei sa crezi asta.
Si cred!
Fa-o si tu !


sâmbătă, 10 octombrie 2015

Hai in pat, sa ne trezim !

Ora 10.00
Sambata dimineata.
In casa frig, eu racita. Trezita de vecinul ce scutura covoare din zori. Astept o prietena sa treaca pe la mine. Vine. Iubitul se trezeste brusc. Prietena pleaca repede. Iubitu zice "Hai in pat sa ne trezim !"
Si-am mers impreuna.
Stii tu, lenea aia specifica diminetilor de weekend, cand greu te desparti de  caldurica de sub plapuma, cand stai intins la pieptul celui drag, cand privesti in gol si liniste, cand nu vrei sa vezi televizor, ci doar de-ar fi cineva invizibil sa-ti aduca un ceai cald la pat. Dupa asta tanjeam dupa o saptamana de lucru, cand trezirea e pe ceas, rapida si incomoda.
E pacat sa ratezi trezirea asta. Atunci faci planul zilei, atunci rememorezi zilele trecute si schimbi impresii cu sotul. Atunci il pupi pe obraz, cu drag si dor, el te strange la piept si-ti ocroteste picioarele. Merita!
Si.....ne-am trezit!

Urmatorul gand: ce mancam? Mi-e foame!
Asa ca va lasam.

Pofta buna si voua!

vineri, 9 octombrie 2015

Absenta - Despre oameni

Am lipsit. S-a strigat prezenta?
N-am uitat, dar totusi am absentat. Ma scuz.

Dupa o lunga absenta, azi am accesat vreo doua bloguri de interes si mi-am dat seama ca tendintele in scris se schimba...repede si radical; azi e despre carti, maine despre sex, ieri despre masini si poimaine despre mancare. Un fiasco!   Asta atrage?! 😕  Fac si eu la fel atunci.
Sau... de ce sa fiu ca ceilalti? De ce sa sper ca cineva ma citeste, daca oricum pana acum n-a facut-o nimeni? De ce as scrie ce vor altii sa vada , in detrimentul a ceea ce simt eu? De ce n-as fi egoista si aici?! O egoista virtuala. In viata real traita sunt: muncesc pentru mine, iubesc pentru sufletul meu, ma iubesc si imi doresc binele.

Ok, asta am lamurit-o: pot scrie ce vreau. Deci... ce va fi?! Un alt fiasco! Asa ca START !!

Acum aud o melodie, despre oameni...ce seamana !  Clar! Suntem la fel..dar diferiti!
Sa meditam, zic:

  • Cu cine semanam?
  • Cu cine vrem sa semanam?
  • Cu cine nu vrem sa semanam?

De ce "trebuie" sa ne asemanam cu cineva, cand in esenta stim cu totii ca suntem unici?
Al meu sotior are mania asta...cand cunoaste pe cineva nou, are tendinta de a gasi, repede, in mintea lui, o persoana cu care i se pare ca aduce, de obicei persoana publica. E ca un "tic" - cred 😛.

Intrebari retorice ori ba...oi vedea.