Persoane interesate

curios ce-am scris? cauta!

joi, 31 octombrie 2019

NEDREPT


sfarsit de octombrie
sfarsit de luna 
chinuitoare, trista, suferinda



toamna galbena doar in trairi, dar neagra in simtiri;
toamna rosie doar in priviri, dar neagra in gandiri;
toamna ruginie doar in vorbiri, dar neagra in invinuiri.



apasa ceata deasa pe piept
si totul imi pare nedrept.

apasa frigul surd pe fata
iar raul tot e de durata.

apasa ploaia iute pe picior
si totul doare la interior.







marți, 15 octombrie 2019

vreau SPERANTA

nu vreau sa vina Vineri!
nici Joi sa se-apropie!

vreau ca timpul sa stea,
sa nu mai curga...
sa stea in loc..
sa ramanem asa, nestiutori, in necunoscuta, in prezent.
nu vreau sa treaca saptamana asta
vreau sa dau timpul inapoi!
inapoi cu macar 2 saptamani,
ideal 2 luni.
vreau sa ne fie bine!

nu vreau sa cunosc raul!
nu vreau sa mai plang!
vreau sa fim bine!
cu totii!
sa nu mai exista boli in lume, sa nu mai existe suferinta si lacrimi de durere...

nu vreau sa vina Vineri!
nu vreau vesti mari, rele!


(sursa foto: spreadshirt.de)



vreau SPERANTA!
vreau bine la toti!
vreau sa pot crede ca ne e bine, ca asa va fii si ca vom reusi.
vom reusi a invinge raul, cu forte bune.
vom reusi a ignora raul, spre a ne fi bine.

SPERANTA sa imi umple sufletul, sa nu ma dezamageasca, sa-mi bucure trupul si chipul, sa-mi vindece indoiala si sa-mi fericeasca ideea!
SPERANTA vreau sa-mi calauzeasca mintea saptamana aceasta si nu numai!
SPERANTA trebuie sa-mi fie ghid prin viata, ghid prin durere si ganduri negre!
doar cu SPERANTA pot ajunge sa cred ca totul va fi bine!
doar cu SPERANTA pot invinge raul si astfel raul va ceda, va pleca, se va furisa din fata mea si va lasa loc binelui, frumosului si noului!
SPERANTA moare ultima!
SPERANTA sper sa nu-mi moara-n veci!
de ea vreau sa ma agat, vreau sa ma bucur 
si alaturi de ea vreau sa-mi continui ce mi-a fost scris.

vreau SPERANTA!

luni, 14 octombrie 2019

un octombrie


octombrie sumbru

asta-i un octombrie rau!
cel mai rau!


cel mai crunt!

octombrie dureros
octombrie ce marcheaza schimbarea
octombrie de neinteles


asta-i un octombrie urat!
cel mai urat!



vineri, 11 octombrie 2019

luni, 7 octombrie 2019

acum


plange sufletul in mine,
plange de jale si dor;
plange trupul de durere
si ma lasa gol!


chin, amar si suferinta... asta simt ca ma apasa.
neputinta ma omoara, stinge focul din mine, doboara puterea si prelinge lacrima pe obraz.
lacrimile
rau de lacrimi

joi, 3 octombrie 2019

Fior de ura

ploua!

ploua cu tristeti.
tristetile omenirii;
omenirea care fuge de ploaie,
fuge dupa fericire
si n-o gaseste decat intr-un poem de toamna.

ploua cu lacrimi.
lacrimile omenirii;
omenirea care plange de jale,
plange dupa fericire
ca n-o gaseste decat intr-o iubire de basm.

ploua cu picuri.
picurii omenirii;
omenirea care se scurge de dor,
se scurge din lipsuri
si dupa doruri desarte, furate de iubiti fugari.

(sursa foto: https://pixabay.com)

ploua peste dragostea de-o vara, o uda, o darama, o prinde-ntr-o furtuna, o vantura prin zare si-apoi o ciocneste de-un alt fulger, un fior de ura; si dragostea moare.
moare lent, in frig si ceata, in ploaie si vant, in umezeala si tacere.

dar dintr-o raza ratacita printre nori rasare o alta dragoste, un tomnatica.
o dragoste matura, trecuta prin ploile vietii, formata din vijelii severe si tornade de grad patru.
o dragoste nespusa, nescrisa, dar vazuta in ochii lor, ai amorezilor si citita in cartile sortii.
o dragoste isteata, ce alege doar frumusetea, adevarul si bunatatea din jur, nascuta din durerile toamnei, din uscaciunea iubirilor vechi, pierdute, ratacite.



timpurie toamna

timpuriu octombrie ...
covor de frunze
covor de uitari, de clipe fericite, de iubiri nescrise si ganduri necitite
covor calcat in picioare, batatorit de neputinta, de nedorinta.


timpurie toamna ...
uscaciune de frunze
uscaciune de idei
uscaciune de idealuri, sperante si trairi desarte.


toamna in inimi si-n priviri
toamna afara, peste orizonturi de mult apuse, peste dealuri si campii uscate, rosiatice, sangirii.
toamna in suflet, printre picuri de durere si amagire, printre cuget si suferinta.

oh, timpurie toamna!

vineri, 27 septembrie 2019

ETERNI

si citind o poezie
mi-a venit o fantezie:

sa v-arat ce-am conceput,
sa continui ce Cristina a-nceput.

DORUL

Si de-am fi nemuritori...
Tot am muri de dor...
Si de-am fi cugetatori...
Dorul ne-ar fi indrumator...
Si de-am fi un om de rand...
Dorul l-am purta in gand!

(autor: Apostol Cristina; 23 octombrie 2017)


===== || || ||  ===== ===== || || ||  ===== ===== || || ||  =====


ETERNI

Si de-am fi eterni dusmani,
fara dor am fi sarmani.

Si de-am fi eterni vecini,
fara dor am fi haini.

Si de-am fi eterni amici,
fara dor am fi anemici.

Si de-am fi eterni iubiti,
tot de dor am fi orbiti.


(autor: Anca Elena Barbulescu)

joi, 26 septembrie 2019

semn de intrebare



INTREBARE

Un mare semn de întrebare:
Ce rost mai are oare
Să căutăm, să ne uimim,
Să cercetăm, să tot privim
Cum viaţa trece şi ne lasă,
Cum ei deloc de noi nu-i pasă?

Un mare semn de întrebare:
Ce trebuie să faci pentru schimbare,
Când viaţa adeseori te-ncearcă,
Iar gândurile aleargă parcă,
În astă lume rea şi cruntă
Când tu eşti mic şi ea măruntă?

Un mare semn de întrebare:
Cum poţi scăpa de-acea frustrare,
Ce arde sufletul deja golit
De patima ce s-a pripit
Să cheme gândul, inima şi visul
Să-nfrunte teama şi abisul?


( de Anca Elena Bărbulescu – 25.01.2015 )




miercuri, 25 septembrie 2019

o idee noua, cu esenta veche

Mi-a zis bunica azi:

"Ne pedepseste Dumnezeu!
Oamenii sunt rai acum!"

Vorbe de duh!

Cred ca adevar graieste.
O idee batrana; o idee noua, dar cu esenta veche.
O concluzie greu de acceptat, dar si mai greu de suportat si asumat.
Ea si-o asuma. Stie ce zice. Vine din vremuri trecute, cand frica de Domnu' era cam singura grija, buna credinta si unica. Vine din vremuri cand doar EL conducea calea, doar EL era salvarea si zeul. Cand visul maret era de-a-L sluji si de-a-L asculta. Doar paza Lui era ... si era suficient. 


Acum idealurile sunt altele. Noi pacatuim constant, fara grija si atentie, fara preaviz si atentionari.

Acum ne ingrijim de noi, doar de noi. Suntem egoisti. La EL nu ne mai gandim, iar cand o facem nu e pentru a-L slavi, ci pentru a-I cere, a-I comanda si nu a-I darui - sinceritate si gand bland, fara pacat.
Acum a venit timpul sa se plateasca politele noastre si ale stramosilor. Acum totul se plateste. Suntem avari si materialisti. Niste snobi. Fara credinta. Niste atei.
Acum Domnu' ne da, dar nu ce cerem, ci ce crede EL ca meritam: uragane, tornade, inundatii, incendii, avalanse, invazii, foamete, seceta, cancere. Lupta cu toate armele impotriva noastra. Si nu pentru a ne inrai si pedepsi, ci pentru a ne trezi. Ne mai da o sansa. Sansa de a crede! De a dori binele, de a salva aproapele, cu o vorba buna, cu un zambet si o floare.
Crede in noi! Inca o mai face.
Asta ma bucura! 
Asta imi da speranta ca dupa ce inviorarea se termina, ne vom bucura impreuna de ce mai avem, de ce putem construi, pentru ca putem!


Fara cruci, rugaciuni si vizite in lacase sfinte, credinta tot credinta e. Se manifesta in suflet, printre iubiri si trairi, cu simtiri sincere si neafisate.