Persoane interesate

curios ce-am scris? cauta!

vineri, 27 septembrie 2019

ETERNI

si citind o poezie
mi-a venit o fantezie:

sa v-arat ce-am conceput,
sa continui ce Cristina a-nceput.

DORUL

Si de-am fi nemuritori...
Tot am muri de dor...
Si de-am fi cugetatori...
Dorul ne-ar fi indrumator...
Si de-am fi un om de rand...
Dorul l-am purta in gand!

(autor: Apostol Cristina; 23 octombrie 2017)


===== || || ||  ===== ===== || || ||  ===== ===== || || ||  =====


ETERNI

Si de-am fi eterni dusmani,
fara dor am fi sarmani.

Si de-am fi eterni vecini,
fara dor am fi haini.

Si de-am fi eterni amici,
fara dor am fi anemici.

Si de-am fi eterni iubiti,
tot de dor am fi orbiti.


(autor: Anca Elena Barbulescu)


joi, 26 septembrie 2019

semn de intrebare



INTREBARE

Un mare semn de întrebare:
Ce rost mai are oare
Să căutăm, să ne uimim,
Să cercetăm, să tot privim
Cum viaţa trece şi ne lasă,
Cum ei deloc de noi nu-i pasă?

Un mare semn de întrebare:
Ce trebuie să faci pentru schimbare,
Când viaţa adeseori te-ncearcă,
Iar gândurile aleargă parcă,
În astă lume rea şi cruntă
Când tu eşti mic şi ea măruntă?

Un mare semn de întrebare:
Cum poţi scăpa de-acea frustrare,
Ce arde sufletul deja golit
De patima ce s-a pripit
Să cheme gândul, inima şi visul
Să-nfrunte teama şi abisul?


( de Anca Elena Bărbulescu – 25.01.2015 )




miercuri, 25 septembrie 2019

o idee noua, cu esenta veche

Mi-a zis bunica azi:

"Ne pedepseste Dumnezeu!
Oamenii sunt rai acum!"

Vorbe de duh!

Cred ca adevar graieste.
O idee batrana; o idee noua, dar cu esenta veche.
O concluzie greu de acceptat, dar si mai greu de suportat si asumat.
Ea si-o asuma. Stie ce zice. Vine din vremuri trecute, cand frica de Domnu' era cam singura grija, buna credinta si unica. Vine din vremuri cand doar EL conducea calea, doar EL era salvarea si zeul. Cand visul maret era de-a-L sluji si de-a-L asculta. Doar paza Lui era ... si era suficient. 


Acum idealurile sunt altele. Noi pacatuim constant, fara grija si atentie, fara preaviz si atentionari.

Acum ne ingrijim de noi, doar de noi. Suntem egoisti. La EL nu ne mai gandim, iar cand o facem nu e pentru a-L slavi, ci pentru a-I cere, a-I comanda si nu a-I darui - sinceritate si gand bland, fara pacat.
Acum a venit timpul sa se plateasca politele noastre si ale stramosilor. Acum totul se plateste. Suntem avari si materialisti. Niste snobi. Fara credinta. Niste atei.
Acum Domnu' ne da, dar nu ce cerem, ci ce crede EL ca meritam: uragane, tornade, inundatii, incendii, avalanse, invazii, foamete, seceta, cancere. Lupta cu toate armele impotriva noastra. Si nu pentru a ne inrai si pedepsi, ci pentru a ne trezi. Ne mai da o sansa. Sansa de a crede! De a dori binele, de a salva aproapele, cu o vorba buna, cu un zambet si o floare.
Crede in noi! Inca o mai face.
Asta ma bucura! 
Asta imi da speranta ca dupa ce inviorarea se termina, ne vom bucura impreuna de ce mai avem, de ce putem construi, pentru ca putem!


Fara cruci, rugaciuni si vizite in lacase sfinte, credinta tot credinta e. Se manifesta in suflet, printre iubiri si trairi, cu simtiri sincere si neafisate.




plange


timpul plange ... simple ploi
timpul plange ... rauri zoi
timpul plange ... lacrimi, noroi
timpul plange ... maine, joi
timpul plange ... e razboi
timpul plange ... eu cu voi
timpul plange ... noi amandoi
timpul plange ... inimi sloi
timpul plange ... chin in toi


(sursa foto: https://casastiti.ro)


ploua afara - plange norul.
picuri reci, desi, grei.
ploua inauntru - plange inima.
lacrimi reci, dese, grele.



P.S.  "timpul plange" ... cum a plans si-n cantul Irinei Rimes 😉

marți, 24 septembrie 2019

FUM


am avut zile fumurii
zilele astea, cateva trecute, altele in curs, 
unele ce vor urma tot asa
si de-a dreptu' si de-a stangu'.
zile cu fum
cu fum negru, alb, albastru
nici eu nu stiu exact,
dar m-am afumat bine.
se zice ca "nu e fum fara foc"!
asa pare, un foc arde undeva, 
cu flacara mocnita si taciuni nestinsi.
si-n fum am zarit neputinta,
nevoia de nou si bun, de altceva.

imi trebuie o noua masina!
😉


(sursa foto: https://auditauto.ro)





(si) iar

si iar inclin spre neputinta,
si iar am fruntea incruntata,
si iar mi-e zambetul palid, iar ochii lasati
iar si iar.

si iar gandul mi-e ascuns, mi-e dus in zare, se pierde printre clipe, momente retraite, minute agonisite si vieti netraite.
si iar povestea nu se prinde, nu are margini, nici contur; nu are umbre si nici adancime, ci doar un vag inceput.
si iar nu stiu cum sa aleg cuvintele, silabele sa le unesc si rimele se urnesc.
iar si iar.

si iar nu-mi inteleg aproapele, nu stiu a-mi oferi ideea, nu cred ca pot salva puterea mea de a crea.
si iar nu simt ca el ma intelege, ca vrea sa-mi dea acordul lui, accentul si motivul.
iar si iar.


luni, 23 septembrie 2019

s-a imbatat iarba



(sursa foto: http://www.chatosfera.com )


s-a imbatat iarba!
asta vad acum pe geam.
valuri verzi spargandu-se-ntr-o capita de fan uscat...
bate vantul,
bate aprig si indoaie firele
la stanga si la dreapta,
ca intr-un larg ocean,
ca pe-o mare zbuciumata de-o furtuna neagra.
ciori urate, negre, galagioase, vin in stoluri sa fure poama pamntului.
nori rapizi intuneca satul,
 iar din zare o ceata groasa se abate peste noi.
e toamna!


joi, 19 septembrie 2019

La unii

brrr !!!

frig!
frig afara
frig in casa
frig in suflet ... la unii
la aia de nu stiu sa rada, sa admire, sa uimeasca
la aia de nu accepta aproapele
la aia de nu se bucura de imprejurimi
de frunzele galbene, de norii masivi, de picurii de ploaie, de balti, 
de liniste, de fum, de oameni.
la aia de nu simt, nu iubesc, nu plang, nu suspina.
la aia de nu clipesc la neputinta,
la terorism si violenta,
la neglijenta.
la aia de nu rostesc iubirea, nu imbratiseaza si nu mangaie.


(sursa foto: https://www.2mimoze.ro)


joi, 5 septembrie 2019

un PUZZLE al IUBIRII (pas cu pas)


(Haruki Murakami)


Omul, lasat pe pamant cu un scop, e compus din piese mici, piese mari, din parti inegale, diferite si neuniforme. Omul, in parcursul lui prin viata, adauga la propria-i persoana imbunatatiri ori nu. Creeaza un puzzle din traiul lui, cu piese diverse, imprastiate prin juru-i. Cand soarta-i da alaturi un alt suflet, acesta se ingrijeste a-si cumula piesele, a forma un alt puzzle, mai mare, mai frumos, mai profund si mai trainic. 

IUBIREA!


Un PUZZLE cu muuuulte piese, ce nu mereu se poate construi, dar cand se reuseste, imbinarile sunt perfecte, sunt milimetrice, fac un tablou demn de Versailles.

Pas cu pas, jocul prinde contur:

Inceput timid, se intorc piesele pe fata: cautari, interese, aflari, intrebari;
Margini: conturari, tatonari, mesaje, intalniri in liniste sub clar de luna, romantism si atentii, fluturi si zambete;
Separat pe culori: selectie, impresii, ganduri, alegeri;
Reprize scurte: intalniri rare, scurte, eficiente, provocare dor;
Insistenta / perseverenta: intalniri dese, saruturi, dorinta;
Stare de spirit: calmitate, fara certuri;
Luminozitate: avansuri, admiratie, complimente, lauda;
Muzica: ambient, lumanari, liniste;
Dorinta: dragoste, dorinta, dorinta, punctat: sex!
Continuitate: constanta, durabilitate, seriozitate, trainicie.

Si-n cautarile noastre, interioare ori nu, ne dorim alaturi bunatate, candoare, un suflet asemenea noua, un suflet complementar, o emotie pura si sincera. Si daca lipsuri avem, ne dorim a le gasi in cel de langa noi, in partenerul de dragoste, de razboi, de credinta si suferinta.
In joaca noastra de-a iubirea, mai distrugem piesele, le mai indoim la colturi, le mai pierdem, nu le potrivim din prima, dar in timp, cu calm si rabdare, cu vointa si sentimente pure, le reparam, le gasim si le potrivim intr-un puzzle impresionant, memorabil, vesnic. 

IUBIREA-I O JOACA 
PROTAGONISTII DOI COPII.



P.S: dupa modelul de lucru al Laviniei Biberi: https://laviniabiberi.com/cum-faci-rapid-un-puzzle-1000-piese/





duminică, 1 septembrie 2019

Toamna rapeste individul

E toamna.
Deja e toamna.
Deja  frunzele s-au colorat. Sunt galbene, unele portocalii, altele urmeaza a deveni...uscate.

Deja cerul nu mai e albastru curat. Apar pete. Albe inca, usor pufoase. Dar urmeaza unele cenusii, mari, infinite; urmeaza ciocniri de nori, trasnete puternice, menite sa te trezeasca din visul de vara. Urmeaza ploi reci, picuri multi si mici, neopriti. Urmeaza vant rece, suflat din toate partile, vant ce ajunge la oase, ce-ti acopera capul si-ti inconjoara trupul de tesaturi, haine groase, prea putin colorate, ce te pierd in multime.

Toamna rapeste individul! Fura personalitatea.  Te face partas al unul grup mare, al unei gloate de vietati, fara EU personal. Te pierzi in multime.

Toamna raceste ideea, o ingheata. O lasa uitata intr-un cotlon intunecat, fara a-i da sansa de a se remarca.

Urmeaza zile scurte, aglomeratie, lumina difuza, culori inchise si oameni tacuti in jur.
E toamna!
Deja e toamna, iar!
(sursa foto: https://shipgratis.ro)