o idee noua, cu esenta veche

Mi-a zis bunica azi:

"Ne pedepseste Dumnezeu!
Oamenii sunt rai acum!"

Vorbe de duh!

Cred ca adevar graieste.

O idee batrana; o idee noua, dar cu esenta veche.

O concluzie greu de acceptat, dar si mai greu de suportat si asumat.

Ea si-o asuma. Stie ce zice. Vine din vremuri trecute, cand frica de Domnu' era cam singura grija, buna credinta si unica. Vine din vremuri cand doar EL conducea calea, doar EL era salvarea si zeul. Cand visul maret era de-a-L sluji si de-a-L asculta. Doar paza Lui era ... si era suficient. 

Acum idealurile sunt altele. Noi pacatuim constant, fara grija si atentie, fara preaviz si atentionari.

Acum ne ingrijim de noi, doar de noi. Suntem egoisti. La EL nu ne mai gandim, iar cand o facem nu e pentru a-L slavi, ci pentru a-I cere, a-I comanda si nu a-I darui - sinceritate si gand bland, fara pacat.

Acum a venit timpul sa se plateasca politele noastre si ale stramosilor. Acum totul se plateste. Suntem avari si materialisti. Niste snobi. Fara credinta. Niste atei.

Acum Domnu' ne da, dar nu ce cerem, ci ce crede EL ca meritam: uragane, tornade, inundatii, incendii, avalanse, invazii, foamete, seceta, cancere. Lupta cu toate armele impotriva noastra. Si nu pentru a ne inrai si pedepsi, ci pentru a ne trezi. Ne mai da o sansa. Sansa de a crede! De a dori binele, de a salva aproapele, cu o vorba buna, cu un zambet si o floare.

Crede in noi! Inca o mai face.

Asta ma bucura! 

Asta imi da speranta ca dupa ce inviorarea se termina, ne vom bucura impreuna de ce mai avem, de ce putem construi, pentru ca putem!

Fara cruci, rugaciuni si vizite in lacase sfinte, credinta tot credinta e. Se manifesta in suflet, printre iubiri si trairi, cu simtiri sincere si neafisate.