MAI VREAU

Un susur de val, un fosnet amar

Un vant peste coapse, un miros de sare,

Mi-e gandul posac si sufletul avar

De dorinta de soare, de cald si de mare.

Stau la umbra sub pini...si suspin.

Mai e putin pana plec, si nu vreau sa neg

Ca as mai sta inc-un veac

Pe plaja... sa zac.

As mai rade sub soare, cu vant cald din  mare, cu miros de crema fina, cu sare solida pe mana.

As mai canta printre valuri, 

sonete si alte  LaLa-uri.

As mai sta intinsa sub pini, sa privesc cerul senin, printre conuri rotunde si grase, 

printre cetina verde umbroasa.

As mai impinge o piatra, si doua si noua, pe plaja, pe mal sau in apa, sa o aud fâșâind inc-o data.

As mai da o tura pe faleza, sa simt miros de tei, sa vad zambete calde , s-aud copilasi chicotind, sa ma bucur de o cina in doi, sa admir o tinuta de seara, si-apoi sa ma bucur de intunericul marii, 

de sunetul valurilor de nicaieri.

As mai face o baie in marea cea mare, m-as mai arunca in valuri spumate, m-as invarti printre ele si m-as duce cu gandul departe, 

pe insula mare din spate, 

m-as contopi cu nisipul si m-as face una cu visul.

As mai vedea un apus si o mie, peste mare, in zare...in culori de rugina , de foc si de para...

As mai urca sus pe munte, in stanci, la racoare, sa simt vantul cum bate si doare, 

pe obraz lasa urme de dor si uitare. 

As mai admira peisajul de sus, din varf de munte unde mirosul de flori e divin, 

la fel chiar si cerul si apa.... 

si strig: 

MAI VREAUUUUUUU!!

(gânduri scrise pe plaja, in penultima zi de concediu 2026

Croatia - Tucepi)