Persoane interesate

marți, 10 iunie 2014

Loredana Groza - La multi ani !


E 10 iunie!

La multi ani, Loredana Groza!



Nu-s mare fan, dar o admir pentru vesnica-i tinerete, pentru faptul ca de ani de zile se reinventeaza si se mentine in prima linie a muzicii romanesti.


(sursa poza:  http://www.ziarulatac.ro/monden/loredana-groza-momente-teribile-pe-scena-a-luat-foc-33378)


Apreciez puterea ei de a razbate prin furia showbiz-ului autohton si ca a putut sa-si mentina familia unita inca din 1998, ceea ce in ziua de azi pana si pentru o persoana de rand e greu, cu atat mai mult pt ele, persoanele publice, avand atatea tentatii in jur.



ATUNCI:
                                  ACUM:


E dovada vie ca un om de rand, dintr-o localitate mica precum Onestiul, este de fapt un om cu ambitie mare, ce lupta pentru dorintele si aspiratiile lui. Si reuseste! 

Zic BRAVO pt colaborarile curajoase avute de-a lungul timpului, prin care a reusit sa atraga o multitudine de admiratori, de toate varstele.



Inca o data: La multi ani, Loredana Groza!

luni, 9 iunie 2014

Magneti de frigider

Cel mai ieftin si reprezentativ suvenir.
Nu cred sa existe in lumea "civilizata" o familie care sa nu aiba macar un magnetel lipit pe frigider, usa, centrala sau orice alta parte metalica din bucatarie/hol.

Clar, nici eu nu puteam lipsi din randul lumii bune :)





Coltul broscutelor testoase (inceput inca din facultate): majoritatea din Bulgaria, ca de... e cea mai accesibila + 1 buc din America (Key West - remember Dorina? i bet u miss those days)







Nu-s multe, dar is marunte.
Adunate, primite, cumparate. Di toati pt toti.

Cip

Avem(in ordinea numerelor de pe tricou, de sus stanga - in jos):
  • Curtea de Arges - dupa m-am maturizat :)) mi-am luat ultimul lantuc d-ala kitschos cu snur de piele si pandativ pictat cu numele meu.
  • Paris - merci Carmencita. Sunt sigura ca ti-a priit luna de miere in orasul cel romantic
  • KRK - Croaţia - sarumana aceeasi Carmencita
  • Castelul Bran - o intalnire reusita de familie, cateva generatii, verisori noi, concediu cu ai mei si buni
  • Spania - Carmencita, ma bucur ca te mai plimbi si tu, imi umpli frigiderul :)
  • I love Bulgaria - and I love Florinu; luna de miere
  • Săpânţa- Cimitirul Vesel -  caldura mare, mon cher! Arta omului de rand
  • Vacuta Tenerife -  multumim nasilor; din vremea cand colectionam vacute
  • Vacuta bogatasa :) - merci Cris, apartine colectiei de vacute din perioada facultatii
  • Prietenie - "Prietenii buni sunt ca stelele.Chiar daca nu ii vezi, poti fi sigur ca sunt intotdeauna cu tine!"
  • Tunisia - ce-ti mai place sa et plimbi Carmen :))
  • Spiridusica - a venit Mos Nicolae si la mine (ms Dorina si Marius)
  • Cipru - acolo n-am ajuns, dar Romeo cu Carmen da
  • Sighisoara - festivalul medieval, cetatea - preferatele mele; si cand mai mergi si cu parintii si iubitul = locul perfect
  • Vacuta flaorea soarelui - de la mami, sa fie una-n plus
  • Castelul Corvinilor - Hunedoara - frumos din exterior, dar oricum o dezamagire. Pacat.
  • Roma 2011 - la pas, nu noi, ci altii 
  • Transalpina - nu mai vreau, o fi ea frumoasa, dar nu pt mine. Cea mai mare frica simtita vreodata
  • Baile Herculane - relaxare intr-un peisaj de vis
  • Zakynthos - luna de miere Dorina si Marius; multam fain
  • Nisipurile de Aur - tot luna de miere, Anca si Florin :)
  • Sovata - cu Cris si Doru; am traversat lacul Ursu :) damn we're good
  • Tg Mures - realizasem ca tocmai cu el nu aveam; acum e OK
  • restul de umplutura :P

A se remarca deci ca ramanem fideli tarisoarei noastre. Am cutreierat-o-n lung si-n lat.

Multumim celor care si pe viitor ne vor aduce magnetei :) Decoram frigiderul.

Laudati-va si voi cu ce detineti. Povestiti amintirile care va leaga de locurile de unde le-ati cules.





Simona Halep - mandria tarii

 E la moda. Trebuie comentat subiectul.


Hmm..."subiectul" suna chiar inuman. E o persoana, cu mare caracter, nu doar un subiect.


Felicitarile mele sincere!



   Dar de unde mandria asta a romanului de rand, care n-a miscat un deget pt a o sustine, ajuta in orice fel? De ce dintr-o data tot am devenit extrem de bucurosi ca e romanca, si pana acum abia ca o bagaseram in seama? Victoria e mare, e drept. Dar nu e meritul nostru, e al ei si al echipei. Si al parintilor ei, care au indrumat-o si sustinut-o de mica. Noi avem doar noroc sa apartinem aceleasi tari. Si brusc ne transformam in niste lipitoare ce vor sa suga tot succesul ei. Nu noi suntem castigatorii! Ci ea, Simona Halep! Doar ea.
   Cu siguranta, cei ca mine - ce stau sa scrie pe blog acum, in loc sa joace tenis, cei ca tine - ce stau pe blog acum sa citeasca, in loc sa joace tenis, nu meritam mandria ce-o simtim. 

   Sa o lasam pe ea se culeaga toti laurii, sa ii permitem  sa se bucure in voie, sa se reculeaga dupa marele scucces si munca depusa. 
   Hai sa ii multumim ca e o sportiva dedicata, sa o apreciem ca la varsta ei, desi frageda, a stiut sa se ghideze dupa talent, dupa simt, a stiut sa se lase indrumata si munceste cum poate multi altii nu o fac.
De fapt, degeaba ii multumim ca ne-a reprezentat tara. Nu e asa. Tara o reprezentam noi, toti cetatenii ei, si din pacate nu o facem cu foarte multa onoare. 

Simona Halep clar e un roman exemplar. Ca ea, putini.




Ghicitoare


Ghici ghicitoarea mea ?! 
( lipseşte titlul )


...............................

De mic în ele eşti cuprins,
Tresari uşor când eşti atins...
Focul din inimă îţi e nestins
Pornit de ele dinadins...
Cu ele repede tu te-ai deprins,
Mişcarea lor te fac distins...
Cu ele faci tot ce-ai pretins,
Nimic eşti fără ele, sunt convins.


  ( de Anca Elena Bărbulescu – 08.01.2014 )


   În frageda-mi copilărie răsfoiam adesea cărticele de ghicitori. Curiozitatea era mare. S-a dovedit a fi la fel, la Crăciunul trecut, când în casa copilăriei fiind, în Oneşti, cotrobăind prin bibliotecă, am dat peste o carte (gălbuie) de ghicitori. Fără autor, fără an de publicaţie.
   La ora de culcare, m-am pus în pat cu soţul, şi-am luat la rând toate literele, căci în ordine alfabetică erau enumerate. Devenise chiar amuzantă implicarea noastră şi încercarea de a da cele mai serioase răspunsuri. Am realizat atunci că multe din ghicitori erau de-a dreptul absurde, exagerate şi nepotrivite pentru un copil de şcoală primara, cînd am folosit eu respectiva carte.
   Oricum, merită repetată experinţa.



Ghici ghicitoarea mea ?!


duminică, 8 iunie 2014

Poezie, inspiratie, apreciere

EU MOR CU ZILE...


Eu mor cu zile, mor încet
Să pierd spectacolul de bocet,
A pururea solemnitate
Ce îţi conferă demnitate.

Eu mor cu zile, mor profund,
În ape tulburi mă cufund,
Un val de vine şi mă ia,
Dizolvă brusc tradiţia.

Eu mor cu zile, mor curand,
Răcoarea mă lasă tremurând,
Să zac, să sufăr în tăcere,
Aşa se împlineşte ultima plăcere.


( de Anca Elena Bărbulescu - 09.01.2014 )


O poezie scurtă, de-a mea.
Mă simt oarecum mândră de ea. Şi de celelate, desigur.
Sunt vreo cincisprezece în total, după ultima numărătoare. Mi-a murit inspiraţia de prin ianuarie. A murit cu zile.
Aş fi dorit de ziua mamei să-i pot oferi în dar o altă cărticică scrisă de mine. Ar fi mândră, la fel ca mine, dar nu pot. Sunt prea puţine. Dezamăgire. 

Ce-ţi trebuie să fi inspirat? Nu-i vorba doar de bună-dispoziţie. La nervi dai tot ce poţi din tine, exprimarea pare mai uşoara, mai accesibilă. Aşa simt eu.  Oare numai pt mine? 

Pare uşor  a simţi omul după versurile scrise.  Citind o poezie, te pui în pielea personajului, în pielea scriitorului. Te unifici cu trăirile lui. Te simţi influenţat. Şi simţi că-l cunoşti, poţi dezvolta o simpatie pt o persoană total necunoscută. Zic asta din propria experienţă. 
Să exemplific:
www.poezii.biz  - un loc cu multe poezii, de toate tipurile, stilurile, mai bune, mai rele, mai lungi, mai scurte.
Citesc una, două, trei; descopăr o iubire profundă, o iubire măreaţă, o chimie, o completare dusă la perfecţiune a unor autori. Un el şi-o ea (cred): Liliana Trif şi Ioan Grigoraş, postează sub numele de nutzu.  
Au forţa de a transmite emoţie. Poartă un dialog în versuri, ce trece dincolo de ecran, de citire, ajunge în simţire. O astfel de inspiraţie îmi doresc eu. O astfel de voce vreau să aud în mine, să mă conducă într-acolo. Spre nelipsita inspiraţie, spre mult doritul vers profund.



Dantele sau mătăsuri?

- Ce să îmbrac, iubite-n astă seară,
Dantele sau mătăsuri de mister?
În noaptea dintre ani o primăvară
Eternă ca iubirea îţi ofer.

Încheie-mi nasturii din perle fine
Şi-n părul negru prinde-mi doar o stea,
Vreau ani, la rând, să îi împart cu tine.
Deci, spune-mi tu... dantelă, catifea?

În ce parfum să-nvăluim speranţa,
Secundele cu gust incandescent?
An nou ne va aduce dimineaţa,
Ce s-asortez iubirii în prezent?

- Iubita mea, lasă mătasea fină
S-alunece peste piciorul lung,
Să-ți curgă rochia pân’ la botină
Să te admir o noapte, îndelung,

În părul negru răsfirat pe spate
Să-ți prind o diademă, aș putea
Și să-ți acopăr formele curbate
Cu o dantelă dintr-un colț de stea.

Pe sânul drept ți-aș tatua săruturi,
Iar din strânsoarea braţului meu cald,
Când mijlocul ţi-l pierd prin așternuturi,
Să te descopăr goală sub brocart.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș
01 Ianuarie 2014
(sursa: http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=127213
)

Apreciez. Stimez. Aplaud ... si multumesc

sâmbătă, 7 iunie 2014

Despre timp

Timpul

Secundele agaţă trăirile în cui,
Secundele te-nvaţă să fii al nimănui.

Minutele salvează o viaţă minunată,
Minutele propun  sa fii tu împăcată.

Orele se scurg viteze peste trai,
Orele pretind să nu mai ai nici grai.

Zilele descoperă noi priviri
Zilele adună fragede amintiri.

Săptămânile cedează unei împliniri,
Săptămânile te cruţă de dezamăgiri.

Lunile se miră cât eşti de haios,
Lunile se-amuză copios.

Anii sortează gândurile într-un vers,
Anii proiectează un nou univers.

Timpul creează pruncul din nevoi,
Timpul curge ca un şuvoi.

Timpul goneşte prin aprige ploi,
Timpul îndeamnă soldaţi la război.

Timpul transformă ura în sloi,
Timpul invocă norocul dintr-un trifoi.

Timpui îi iubeşte pe cei doi,
Timpul zâmbeşte la tine vioi.

Timpul omoară fiinţa din noi,
Timpul plânge pentru tine apoi.


  ( de Anca Elena Bărbulescu – 08.01.2014 )


El e tot!  
Te domina, te condamna,  te comanda,  te cunoaste,  te invata,  te ajuta.
Timpul salveaza vieti, timpul ucide sperante...
Timpul creeaza iluzii si iti permite sa mergi inainte.
Prin el rasufla tot universul, in el se zbate o inima franta, cu el ajungi sa porti o apriga lupta, dar tot el e cel ce iti permite sa fi, sa crezi, sa ajungi cine esti, sa poftesti, sa existi.
Timpul, in absurditatea lui, genereaza trairi si omoara credinte.
Chiar si asa, timpul e tot! Fara el, nu suntem noi, nu sunteti voi! Nici ei ... poate nici altii.

Vreau timp sa pot trai! Vreau  timp sa pot iubi!

Timpul sunt eu! ... si cred ca imi ajunge





marți, 3 iunie 2014

Teama / Frica

teamă = frică ?

Aparent inseamana acelasi lucru, dar indraznesc sa spun ca totusi nu.
Mereu am avut senzatia ca termenul "teama" implica ceva posibil, ceva indepartat, ceva ce nu se poate chiar simti sau trai, pe cand termenul "frica" e ceva real, ceva ce chiar se intampa, ce chiar te afecteaza.

Azi clar simt frica ! E atat de intens, te cuprinde total, o simt in piele, in gat, in minte, in ochi. Pur si simplu am plans din frica ! Si nu e grav...aparent...sau cel putin asa sper! Dar imi este frica.
Iti trebuie atat de putin sa ajungi in stadiul asta: doar o amenintare. Una mica, usor voalata, dar care-a fost acolo cand nu te asteptai, care-a picat precum un glont in cap. Scurt ! Fulgerator ! Si-acum opreste-te de poti! Cum sa nu simt ?? Nu-s piatra; sunt om.

Ce firava e trecerea de la o stare la alta. Un prof' zicea candva ca totul tine de noi, de ceea ce gandim si ce ne propunem. "Schimba-ti starea de spirit" zicea el adesea. Pocnea din degete si asta era. La comanda lui sa te transformi in alta persoana. Sa reactionezi brusc. Atunci parea greu, parea de neconceput. E clar ca nu ma implicam suficient. Poate ca nici nu imi doream sa-mi schimb starea. De fapt, credeam ca nici nu pot face asta, atat de repede, de la o secunda la alta. Dar azi am aflat ca totusi da, se poate. Sloganul lui era: "Eu pot, eu stiu, eu fac". Acum n-am vrut eu sa fie asa, dar s-a intamplat. O simpla vorba spusa pe nepusa masa, si pac: s-a instalat frica.

Adesea ma gandesc, la modul general, ca mi-e teama sa nu patim ceva, eu , familia, sotul, apropiatii. Sper sa nu se intample niciodata, dar totodata realizez ca nu suntem imuni, se poate intampla orice. Doamne fereste! (rugaciune des rostita, din teama) Dar nu ma panichez doar la gandul asta. Simt ca e ceva ce nu tine de mine, ce nu-i neaparat sa se intample. E de bine. Dar cand frica te cuprinde, atunci stii sigur ca nu ai scapat.

Urat sentiment ! Oare timpul te face sa uiti? Sa iti revii?


Astept..........



( profu' -   dl Tripon, ... Avram Tripon )


luni, 2 iunie 2014

Colegi noi - Prima zi de lucru


Lunea si luna asta au inceput promitator. Nu neaparat pt mine, cat mai mult pt cei doi colegi noi, usor timizi, care s-au prezentat azi la apel.
E ciudat, cu siguranta si pt ei, dar clar si pt noi, restul grupului. E greu cu adaptatul.


Prima intrebare: ce facem, ne tutuim? Urmeaza sa aflam pe parcurs, deocamdata nu a indraznit nimeni sa faca primul pas. Sa vedem care-i mai indraznet. Intrebam, cerem permisiunea sa o facem, sau pur si simplu lasam sa decurga normal, ne adresam asa, personal, fara nici o jena. Ce-i drept, varsta e relativ apropiata, colectivul tot e majoritar tanar.

Apoi, a doua intrebare: ce facem cu zilele de nastere? (noi strangem cate 15 lei de caciula si organizam zi de pizza) Le cerem bani? Daca ei nu trec de perioada de proba  de 3 luni, si nu mai prind ziua lor de nastere.... n-ar fi corect...zic.

Urmeaza sa ne dam raspunsurile pe parcurs.

Totusi, am reusit sa avem o prima pauza de masa reusita, cu tot colectivul. S-a crapat un pic gheata, s-a glumit, s-a vorbit, poate mai mult decat de obicei. Pare a fi un inceput bun. Din punctul asta de vedere.




Mi-au trezit emotii puternice despre prima mea zi de lucru ( in aceeasi firma in care sunt si acum - sunt tanara, ce sa-i faci - experienta mea in campul muncii e de doar 6 ani :) ). I remember cum am facut vreo 3 ture de cladire, pana sa intru, ajunsesem mult prea repede. O colega m-a luat in primire, mi-a facut turul firmei, mi-a facut cunostinta cu restul colegilor (toti zambitori) si de-acolo s-a cam rupt filmul pt mine. Mai stiu doar ca aveam pe mine o camasuta rosie. Atat ! of...si cat mi-am dorit sa ma angajez, sa intru in randul "oamenilor mari". De stiam ca nu voi mai scapa din asta, oricat as vrea.....De realizam atunci ca nu voi  mai avea vacanta de 3 luni, vara.... De realizam ca voi ajunge la ora 18 acasa, satula de o zi muncita, cu o zi intreaga lasata in urma, in care practic nu-ti mai arde de facut nimic.

concluzie: prima zi de lucru / colegii noi = un nou inceput !


(sursa poza: http://lectiideviata.ro/cum-sa-ai-un-start-bun-in-prima-zi-de-serviciu/)


duminică, 1 iunie 2014

1 iunie - ZIUA COPILULUI



Aşa m-a întâmpinat Google-ul de dimineaţă:

                                                                O veselie în culori. 

Azi amândoi suntem copii. Ne-am urat unul altuia "La mulţi ani".
Mi-ar fi plăcut să mă sune mama, să facă la fel; şi-am aşteptat, şi-am aşteptat ... şi nimic, până acum 2 minute când, cu o veselie în glas, ne-a cântat amândurora laaaaaaa muuuuulllllţţţţţţţţiiiiiiiii aniiiiiiiiiiiiii !!!
Ce bine te simţi când eşti copil iar ! Să crezi că nu ai griji, nu ai probleme, să faci ce vrei, când vrei, cum vrei...
Azi, DUMINICĂ, suntem doar copii, ne jucăm, ne alintăm, lenevim ( încă suntem în pijamale, ca atunci când aveam 10 ani );  ne doare la bască. E ziua noastră şi profităm la maxim. 





De mâine ne trezim la realitate, mergem la serviciu, ne stresăm, ne agităm, dăm din coate şi răzbim încă o zi din viaţa de adult.
Până atunci însă, să trăim frumos cu toţii, să ne bucurăm de viaţă şi să copilărim în continuare !

La mulţi ani suflete de copii !

Noaptea Muzeelor 2014 - Tg Mures

17 mai 2014
Zi plina de cultura !

Noaptea muzeelor e de fapt si ziua muzeelor. Ma bucur ca desi-i zice noapte, se intampla si ziua.
E a doua oara cand particip, incantata desigur. E usor, tinand cont ca nu-s multe la numar.
Asa ca o tzar inainte de inserare ne-am pornit la pas prin centru, cu niste prieteni.

Palatul Culturii - prima destinatie. Verde, mult verde, but hand-made. Sali grandioase, vitralii, picturi frumoase, tablouri viu colorate, isotrie....si maghiarisme. O sala a oglinzilor, cu multe canapelute si masute cochete, cu doar doi pereti de oglinzi mari, inramate cu stil.














Iesim, iar la colt stam nitel la coada pt a urca in Turnul cu ceas al palatului administrativ. Multe scari, multe si marunte, si abrupte, si sucite, si-nvartite....am redescoperit ca am rau de inaltime. Si sus....minune ! Targu Muresul e un oras frumos ! Am confirmat iar !




Tineam mortis sa ajung la Muzeul Etnografic, ce cu un an inainte l-am ratat (era in renovare). Dezamagire ! Pacat de cladire, din exterior arata bine, in stilul vechi caracteristic pt centrul orasului, dar interiorul clar nu s-a renovat. In schimb, cele doua - trei sali vizitate, bine structurate si prezentate, cu toate ca mi s-a parut a fi prea putin pt ce poate oferi. Probabil amplasamentul muzeului nu e cel mai potrivit.













Am continuat cu Biblioteca Teleki - unde nu am avut permisiunea de a face poze, precum nici la Muzeul de Stiintele Naturii. Ambele arata a muzee adevarate. Biblioteca destul de cuprinzatoare, frumoasa chiar.

O lunga plimbare sub clar de luna, pana-n miez de noapte.
Apreciez initiativa organizarii unei astfel de seri. Cu siguranta, in alte imprejurari, nu as fi vizitat nici jumatate din ce am vazut atunci.

Poate la anu' ajungem in alt oras !


sâmbătă, 31 mai 2014

Cine-s ?

Hello !

  Anca la apel ! strigată în copilărie şi Elena, dar la cei 28 ani încă neobişnuită cu numele ăsta.
  Moldoveancă (din Oneşti ) rătăcită prin Ardeal, sub statut de "'ţărăncuţă" de un an încoace, adoptată pesemne de Sângeorgi City ( aka Sângeorgiu de Mureş)
  Căsătorită din iubire cu un mândru "capitalist" = băiat de la capitală ... capitala noastră, a Românicăi, Bucharest (nu Budapest)


"housy's colors" .... just like that:

  • housy - primul meu pseudonim utilizat pe net, încă de pe vremea răposatului mIRC (mare fan muzică house, pe vremea aceea houseritză înrăită, între timp maturizată)
  • colors - îmi plac, mă binedispun, le port, le simt, îmi luminează gândirea, le caut cu privirea



Rămâne a descoperi pe parcurs ce voi îndrăzni a vă povesti despre housy's colors.

Enjoy it !