Persoane interesate

duminică, 8 iunie 2014

Poezie, inspiratie, apreciere

EU MOR CU ZILE...


Eu mor cu zile, mor încet
Să pierd spectacolul de bocet,
A pururea solemnitate
Ce îţi conferă demnitate.

Eu mor cu zile, mor profund,
În ape tulburi mă cufund,
Un val de vine şi mă ia,
Dizolvă brusc tradiţia.

Eu mor cu zile, mor curand,
Răcoarea mă lasă tremurând,
Să zac, să sufăr în tăcere,
Aşa se împlineşte ultima plăcere.


( de Anca Elena Bărbulescu - 09.01.2014 )


O poezie scurtă, de-a mea.
Mă simt oarecum mândră de ea. Şi de celelate, desigur.
Sunt vreo cincisprezece în total, după ultima numărătoare. Mi-a murit inspiraţia de prin ianuarie. A murit cu zile.
Aş fi dorit de ziua mamei să-i pot oferi în dar o altă cărticică scrisă de mine. Ar fi mândră, la fel ca mine, dar nu pot. Sunt prea puţine. Dezamăgire. 

Ce-ţi trebuie să fi inspirat? Nu-i vorba doar de bună-dispoziţie. La nervi dai tot ce poţi din tine, exprimarea pare mai uşoara, mai accesibilă. Aşa simt eu.  Oare numai pt mine? 

Pare uşor  a simţi omul după versurile scrise.  Citind o poezie, te pui în pielea personajului, în pielea scriitorului. Te unifici cu trăirile lui. Te simţi influenţat. Şi simţi că-l cunoşti, poţi dezvolta o simpatie pt o persoană total necunoscută. Zic asta din propria experienţă. 
Să exemplific:
www.poezii.biz  - un loc cu multe poezii, de toate tipurile, stilurile, mai bune, mai rele, mai lungi, mai scurte.
Citesc una, două, trei; descopăr o iubire profundă, o iubire măreaţă, o chimie, o completare dusă la perfecţiune a unor autori. Un el şi-o ea (cred): Liliana Trif şi Ioan Grigoraş, postează sub numele de nutzu.  
Au forţa de a transmite emoţie. Poartă un dialog în versuri, ce trece dincolo de ecran, de citire, ajunge în simţire. O astfel de inspiraţie îmi doresc eu. O astfel de voce vreau să aud în mine, să mă conducă într-acolo. Spre nelipsita inspiraţie, spre mult doritul vers profund.



Dantele sau mătăsuri?

- Ce să îmbrac, iubite-n astă seară,
Dantele sau mătăsuri de mister?
În noaptea dintre ani o primăvară
Eternă ca iubirea îţi ofer.

Încheie-mi nasturii din perle fine
Şi-n părul negru prinde-mi doar o stea,
Vreau ani, la rând, să îi împart cu tine.
Deci, spune-mi tu... dantelă, catifea?

În ce parfum să-nvăluim speranţa,
Secundele cu gust incandescent?
An nou ne va aduce dimineaţa,
Ce s-asortez iubirii în prezent?

- Iubita mea, lasă mătasea fină
S-alunece peste piciorul lung,
Să-ți curgă rochia pân’ la botină
Să te admir o noapte, îndelung,

În părul negru răsfirat pe spate
Să-ți prind o diademă, aș putea
Și să-ți acopăr formele curbate
Cu o dantelă dintr-un colț de stea.

Pe sânul drept ți-aș tatua săruturi,
Iar din strânsoarea braţului meu cald,
Când mijlocul ţi-l pierd prin așternuturi,
Să te descopăr goală sub brocart.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș
01 Ianuarie 2014
(sursa: http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=127213
)

Apreciez. Stimez. Aplaud ... si multumesc

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu