Mi-e somn ...
Mi-e capul greu si pleoapele amare, mi-e gandul dus spre alta zare, mi-e trupul lenes acu' in pijamale, mi-e pace-n gand si imi tresare: ideea lumii cea de maine, cand poate n-om avea nici paine, nici griji prea multe de-mpartit, nici lacrimi acre de sorbit, nici trupuri reci de aruncat... in gropi comune pe-nserat.
Mi-e somn ...
Mi-e mana stingherita pe creion, mi-e suflul rar si inima rotunda, mi-e vena stransa ca intr-un fermoar ce trece prin adancuri si mi se inunda, de-o veste: gandul ca maine va fii soare, si veselia va trona pe noi, ca nu vom mai cersi-ndurare si vom trai precum niste eroi.
Mi-e somn ...
In intuneric simt cum vine, o noua zi cu optimism, cu teama de va fii mai bine, de saracie, de snobism...
In intuneric vad puterea, ce-o noua zi o va aduce si-o va varsa in suflete si-n ziceri, spre-a ne feri de alte frici.
Mi-e somn ...
Sa-mi culc capsorul pe o perna puf, sa ma-n veleasca un cearsaf de in, s-adie vantul printre gene si luna sa-mi sopteasca poezii.
Ma culc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu