Lumina egala a lipsei de griji

VINERI - zi de capat, cu pace si idei, cu ganduri si tresariri
VINERI - zi de tihna in doi, de somn inspre seara, de imbratisare calda si zambet sub mustata
VINERI - zi de concluzii clocite in timp - nu pripite, zi de argumente stupide si scuze desarte
VINERI - zi cu glume, glumeata si luata in gluma
VINERI - zi cu jeansi, cu radio tare, cu program lejer si prajituri
VINERI - zi fara reprosuri ci cu aprecieri, fara erori ci cu triumf, fara iluzii ci cu realism

VINERI - lumina egala a lipsei de griji, a amortelii totale, a gandului liber si-a iubirii in van.

30

Bucurie in suflet!
Bucurie in casa!
Veselie la masa si iubire in jur!
E ce mi-am dorit pentru asta zi. O iubire sincera sa ma-nconjoare, un gand bun sa mi se ureze si imbratisari cu drag.
E ce am vrut sa fie pentru o zi completa, o zi reusita... O sarbatoare pentru mine si toti ai mei.
Mi-e plin sufletul de multumire, de incantare si de armonie.

Ma bucur pentru cele mici si cele mari! Ma bucur pentru amintiri si pentru suveniruri. Ma bucur pentru poze si pentru simtiri profunde. Ma bucur ca m-am putut bucura, ca am avut pentru ce.

Mami, tati, Foinu,  va iubesc!
Multumesc !

30 !
LA MULTI ANI MIE!

CEARTA

Adevar!

 (sursa: http://cuvintecelebre.ro/wp-content/uploads/2014/10/Citat-Lucian-Blaga-638x338.png)

E greu sa patrunzi in sufletul tau. Mintea ti-e ascunsa de gandu-i pervers si fuge spre alte idei, spre alte privelisti, in alte ograzi, sa se certe cu altii mai calmi, mai intelepti si mai naivi ca tine.

Mintea-ti se joaca cu tine, dar nu-ti permite tupeul de-ai raspunde raspicat, de-ai intoarce gandul sau de-ai analiza in vreun fel expunerea.

Primul venit - primul servit: vecinul, colegul, sotul, tatal, prietenul, verisorul. Din pacate.

Pe ei ne varsam amarul, pe ei gandul nostru se arunca fara de noima si lor le urla cu toata forta despre idealuri neatinse, despre scopuri necinstite si teluri indepartate.

Gandul lui il contrazice pe al tau, al lui il bate pe al tau, apoi invers. E cearta!

... o cearta dura, fara sens, dar profunda, privita din exterior ca neserioasa dar veridica.

... o cearta crunta, din iubire, din adevar scornita si din minciuna ivita.

... o cearta dureroasa, ce greu apasa pe timpane, pe creier si pe suflet.

... o cearta ce lasa cicatrici, ce nu uita si nu se sterge din tiparnita, dar e iesita din tipar.

... o cearta frumoasa, ce duce spre-o impacare sincera, aprinsa si fierbinte.

Ce cearta merita a fi traita? Ce cearta merita a fi reamintita? Ce cearta se vrea a fi?

Rima simpla

Mi-e dor de-un vers subtire cu-nteles:

Din traiul zilnic cu patima-ales,

Din gluma seaca timid cules,

Scris fara noima, cu un viteaz acces

Catre rima perfecta, catre succes ...

                                                                  (by Anca)

Canci inspiratie!

Si trec zile, mai triste si mai senine ... 

Si trec saptamani, fara rime sa m-aline ...

Si trec luni, cu multe ganduri si suspine ...

Un vers cu greu pe foaie se insira,

Dar repede din minte se desira;

De-o vreme lunga tanjesc dupa o rima,

Dar nici un vers in suflet nu mi se imprima;

N-am sursa certa de simtiri,

Pesemne ca traiesc din amintiri;

Uite rima, nu e rima,

Vorba se-asterne prima.

O muza clara, fixa, precisa...

si poezia-i scrisa !

Si in cautarea mea de rime simple

Am scris vreo doua-trei duble.

Hai cu gandurile bune!

Sa scriu fara notiune,

Sa scriu far' de ratiune,

Rime simple fara vizune.

Diferenta

     Ce diferite tipuri de gandire, ce diferente mari in omenire...

Imaginea ascunsa a propriei trairi aduce in evidenta un gand, o fapta sau un trai aparte doar prin prisma modului de gandire si a analizei asupra simtirii.

"Pe cer nu este nici o diferenta intre Est si Vest. 

Fiecare om isi creeaza propriile diferente 

si apoi le crede adevarate." 

Buddha

O diferenta mare apare intre noi in urma exprimarii unor dorinte, ganduri si idei; idei smulse din cotidianul vietii, din experiente si intamplari. O dorinta apriga duce spre fapte concrete, in urma lor universul se schimba, omul se schimba si traiul la fel. O viata diferita de-a mea sau a ta face din individ o entitate unica, cu propriile idealuri si esecuri. 

Ce diferente clare de la om la om, femeie-barbat, femeie-femeie, barbat-barbat! Orice combinatie conduce spre o infintate de tipologii, duce spre o iesire din tiparul sumar creat initial spre strica populare a pamantului. Sa crezi cu tarie in ceea ce esti dispus sa spui sau sa faci, ca reactie imediata a simplei existente, te face instantaneu diferit fata de semenul tau.

Ce diferita viata are fiecare, ce diferite iubiri traim, in locuri si cu intimitati proprii. Ce diferita imagine ne-am facut despre celalalt, despre cum este, cum pare a fi si cum vrea sa fie. Sunt intrebari frecvente in mintea noastra despre ce, cum, cat si de ce gandim asa...

Cat de diferit am iubit prima data, cat de diferit ne exprimam sentimentele si cat de diferit plangem fiecare - cu suspine, cu lacrimi, in hohote si tremurand, cu dureri de cap si obraji inrositi. Cat de diferit iubim in prezent, fata de trecut, si cat de diferit fata de viitor. Ce fiori aprinsi aveam in stomac la primul sarut, ce seninatate aveam in suflet la momentul nuntii, ce dovada de respect si acceptare speram sa fie la batranete...
Si rasul....cum se schimba rasul... cat de sincer e in copilarie, cat de timid e la adolescenta, cat de provocator e pe la 25 ani si cat de fricos si intunecat poate fi la varsta a doua.

Ce diferenta ! Ce diferenta imensa intre mine si tine, intre el si ea, intre ei si noi... Ce diferente colosale se intalnesc intre noi, intre minunatele fiinte poposite aici cu scopul de a trai din ce in ce mai bine si mai frumos, mai corect si mai comod. 
Ce diferenta intre bine si rau, dupa perceptia fiecaruia; ce de diferente culturale, religioase, etnice, zonale.
Si-ntr-un final, asta e frumusetea celor ce ne inconjoara: natura, vietati. Prin diferentele astea reusim sa ne identificam, sa fim unici intr-un fel aparte, sa ne dedicam propriilor dorinte si propriilor simtiri.
N-ar fi rau sa invatam a ne accepta diferitele feluri de a fi, de a ne accepta diferentele si de a lucra cu ele spre o convietuire propice unui mediu prietenos si loial vremurilor.
E o diferenta mare intre a vrea si a face; e o diferenta mare intre a dori si a realiza, intre a cersi si a primi.
E o diferenta mare intre iubire si dragoste, e o diferenta mare intre mama si tata, intre prieten si iubit, intre sot si sotie, intre viata si moarte - de viata tragem cu dintii, de moarte ne ferim.

Ce diferit ar fi subiectul acesta de l-as aborda maine, sau poimaine...

Mare inghetata

As vrea sa vad o mare inghetata, un val rigid-naltandu-se peste un luciu fin de gheata si omat.
As vrea sa urmaresc o scoica, cum sare aruncata catre mal, cum se ciocneste de un sloi de gheata si se sfarama fara de amar.
As vrea sa-mi plimb agale trupul pe zapada, pe plaja-ngusta din Costinesti Sat, ori sa ma lafai intr-un ingeras de nea pe plaja larga din Mangalia.
As vrea de sus din dealul din Olimp, sa imi arunc privirea peste zare si sa admir cu-a mea mirare o mare inghetata, in zi senina de ianuarie.
As vrea sa pot socializa cu pescarusii, sa ne luptam pentru un colt de plaja cu nisip, in marea de zapada prea intinsa pe-ntreg taramul de pe litoral.
As vrea o picatura, doua, trei, de mare rece si infrigurata, sa imi alinte obrazul cu un tupeu de Mare Neagra si prea-agitata.
As vrea sa-mi lunece piciorul, in larg, catre batranul orizont, pe sticla marii inghetate, spre zarea-ntunecata de apoi.
As vrea sa pot adulmeca mirosul, de apa mare si sarata, sa pot atinge algele-nghetate si sa ma joc cu bulgari de zapada.
As vrea sa pot ajunge azi sa cant de fericire catre mare, sa urlu mai cu forta si apoi.... s-ating cu degetul omatul si sa cutreier plajele la rand.
As vrea sa ma orbeasca albul, din zare si de langa mine, din mare si de pe nisip, sa vad straluciul aschiilor de gheata, sa ma intep in ele si sa strig.
As vrea sa vina marea mai aproape, s-o vad si-n primavara si in toamna, s-o vad in iarna si in frig, s-o vad in ger cumplit si-n ploaie, s-o vad in valuri sau domoala, s-o vad mai alba sau mai neagra, s-o pot atinge...

Raspuns pentru Facebook: un an rapid

Cu asta m-a intampinat Facebook azi:

Cred ca vrea sa-mi readuca in fata copilaria. Sa nu care-cumva sa uit ce pierd.

Pe semne ca stie ca de la anu' ma maturizez - fac 30.

Cam tarziu?     pot zice unii...

Cand vreau, zic eu. E viata mea, mi-o traiesc asa cum simt.

Si-a fost un an rapid, ce s-a scurs repejor printre clipe; cel mai important: timpul petrecut cu familia - la mare, la munte, acasa, in gand, in suflet... an ce se inchide unde imi sade cel mai bine: la pieptul mamei.

Imi vin multe in cap acum, retrospectiva-i vie, e inca proaspata in amintire. Dar n-o sa le expun, sunt ale mele teluri implinite, prietenii castigate, certuri intamplate, petreceri savurate, calatorii terminate, reusite neasteptate.

Si totusi mai e timp! Mai pot aduna amintiri din anul 2015. Imi doresc a fi frumoase, vesele, inspirante si traite din plin. Imi doresc sa pot fi mandra de inca un an trait!

Merci Doamne-Doamne pentru ca ai permis sa-mi fie bine, sa fie ai mei sanatosi !

Fie ca impresiile de pe 2016 sa fie cel putin la fel de senine.

Suntem niste tarani infumurati

Miroase a fum...
Sunt fumuri multe-n sat,
Sunt case multe-n sat...

Si-n satul meu, si-n cel de langa, si-n casa vecinilor, si-n hainele de pe sarma, si-n fularul strans la gat, si-n perdeaua geamului deschis de la bucatarie.

In fumuri seara o inchizi, cand vrei sa umplii odaia de aer curat, spre somnu-ti lin.
E-un fum ce unge inimi, un fum ce trezeste amintiri si spune povesti.
Un fum e al multilor copii inghesuiti in micuta camaruta din coltul strazii, alt fum e din vila cea etajata de pe deal, un altul e din casutele indepartate si saracacioase de la marginea padurii, un fum vine dinspre oras, mai aprig si mai vanjos ca toate altele. Sunt fumuri diverse, ce-n fuga lor condimenteaza mintea si afuma traiul. Sunt fumuri la fel, ce nu cruta pe nimeni: bogat-sarac, frumos-urat, bun-rau, timid-exuberant...
Sunt fumuri cu tupeu, indraznete, dornice de viata si care patrund in orice cotlon al simtirii. Sunt fumurile noastre, ale taranilor si nu ale orasenilor.
Si ce ne bucura mirosul incarcat de vesti si povesti!
Povesti mai vesele, mai triste, mai reale sau mai mintite, mai colorate sau mai anoste....
Un fum e o viata!
Si traim...cu totii traim! Consateni suntem si respiram acelasi fum din Sangeorgi City!
Si nu numai... suntem multi infumurati in lumea asta! Fiecare cu fumul lui...

Dupa un fum cules de pe ulita satului, inchid geamul, imi spun somn usor si-un "Inger, ingerasul meu", imi plec capsorul pe perna, trag aer in piept si visez la fumurile de maine... mai intepatoare, mai ademenitoare, mai fortoase in gerul iernii.
Ca iarna ! Pe ulite...

Copilarie, apriga dorinta

COPILĂRIE

Copilărie, aprigă dorinţă,

Cu dor de ducă, fără de căinţă,

Deschizi spre ceruri o portiţă

Ce macină cu spor o suferinţă.

Mi-e dor cumplit de tot ce-a fost odată:

Copilărie, fragedă comoară...

Eu ştiu că sigur niciodată

Te voi lăsa să pleci din inimioară.

Figuri, grimase, şi feţe deşucheate,

Induc profund persoana în actualitate,

Copilărie, uitată celebritate,

Primeşte-ne-napoi în a ta eternitate.

( Anca Elena Bărbulescu - 09.01.2014 )

Ce dor mi-e de copilarie, de zilele scaldate in zapada iarna pe ulite, de derdelusul indragit si prea tocit pentru multimea de sanii dornice sa-l doboare.

(sursa foto: http://www.goblenset.ro/images/images_site/produse/G822.jpg)

De mozolurile clasice incasate de fete in fata blocului, de diminetile incepute in forta pe patine la lacul inghetat din parc, de plimbarile nocturne in zonele iluminate de sarbatori.

Ce incantare la vederea celor 5 globuri luminoase aruncate aiurea in copacii de langa primarie!

Ce incantare la auzul instalatiilor ragusite din bradul orasului!

Ce incantare sa-ti lipesti pe geam un Mos Craciun de carton, prea colorat in obraji si prea chinezesc!

Ce veselie si entuziasm in seara de Ajun, ce punga plina de maruntis adunata dupa colindat, cand toti vecinii te primeau cu drag, nu se ascundeau in spatele usilor ferecate de interfon!

Ce incantare la etalarea cadourilor, in prima zi de Craciun si ce mandrie a imparti cu prietenii bomboanele din pom!

Ce-a mai ramas acum din toate astea?

O multime de brazi, prea devreme impodobiti, o multime de luminite (ostentativ agatate), o multime de ornamente fara farmec si  fade, prea putina zapada, prea cald, prea putine zile libere, prea multi mosulici de ciocolata si prea putine prajituri de casa, prea putini colindatori pe ulite si prea multe lumini stinse in odai. 

Prea multa materie si prea putin suflet.

Prea mult marketing si prea putina traditie.

Deloc bomboane in pom! Deloc staniol de bomboane pastrat in carti, la presat...

Ferice de noi ca Hrusca inca se asculta !

O soba si multe amintiri

Vazut-am azi o poza c-o soba, si m-a cuprins un dor nebun de bunici, de iernile petrecute la tara, la gura sobei, cu lemnele trosnind si pisicile torcand dedesubt, catarate pe lemne, la caldura.

Mi-am amintit cu drag de serile in care eu si bunicii ne adaposteam in casa de marea zapada de afara, in care bunicul pregatea cocute ( jumatati de cartofi in coaja copti in rola ), iar bunica infoia lana pentru plapuma ce o cosea in mijlocul dormitorului.

Mi-amintesc  de serile cand bunica  turna lumanari din ceara curata, pe o roata de lemn, iar bunicul curata in voie, cu briceagu-i cel rosu, mere pentru compot cald.

Heee ... si sa ma vezi cand pe omatul cel mare trebuia sa-mi croiesc drum spre sub-sop pentru a incarca o ladita cu lemne si-a o cara spre scarile casei. 

O ... si micul dejun cu zacusca de ghebe ( era postul Craciunului ), ceai de menta si paine prajita pe soba cu gem de prune ( vai, si facea bunica un gem....ca o marmelada, d-ala ce se dezlipea frumos de pe sticla borcanului ).

Mi-amintesc si de sania - cracanata - cu care bunu ma ducea la gradinita, eu imbracata fiind cu un cojocel alb de blana de oaie creata, cu bumbi mari si rotunzi pe post de nasturi.

Si ce-mi placeau serile cand ma cococtam in varful patului bunicilor si-l imploram pe bunu sa-mi puna deafilme. Si el ceda. Vedeam cam 2-3 pe seara, proiectate ba pe tavan, ba pe usa de la camara, ba pe usa de la bucatarie, timp in care pe fundal se auzea masina de cusut a bunicii - ea croia de zor iarna, mereu isi facea sorturi, rochite pentru mers vara la fan, camasi de noapte sau fete de perna.

Ah... si sa trec acum la soba numarul doi: marea teracota din dormitorul buneilor. O ador si acum. Cu ce mandrie o priveam mereu, cum ma puteau fascina modelele de pe placi, cum asteptam momentele cand, sub supravegherea lor, eram lasata de bunici sa adaug lemne sau coceni de porumb pe foc, sau sa scot jarul cu farasul argintiu cu coada lunga mestesugit de bunu meu. 

Si mai erau unele seri cand primeam ca rasfat, mere rase cu biscuiti populari. Deliciu. Cat eu savuram desertul pregatit cu drag doar pentru mine, bunica lustruia cu spor plita sobei din bucatarie. A doua zi era duminica - zi in care soba trebuia sa luceasca. 

Si duminica, dupa ce ne-ntorceam de la biserica, luam pranzul impreuna si-apoi somn de voie. Spre seara insa rasuna teatrul in radioul masiv cu butoane albe mari. Era momentul nostru artistic.

Hmmm.. si-apoi veneau sarbatorile, veneau parintii sa ma  duca acasa, la oras. Bunicii nu doreau sa vina, nu puteau lasa animalele singure: Luminita - vacuta, Laica - scumpa catelusa, Miki - pisica, Ghita - porcul, oitele si capritele. Dar nu plecam nicioata fara a le lasa macar o crenguta de brad impodobita cu beteala argintie si nuci invelite in staniol. O puneam pe masuta din dormitor, sa o poata vedea zilnic. Brad mare nu vroiau, ca le ocupa mult spatiu, ziceau ei. 

Un singur Mos Nicoale imi amintesc sa-l fi petrecut la Poiana. Unul in care ghetutele le-am lustruit cu crema din cutie rotunda argintie si le-am frecat cu peria. Ritual zilbic intalnit aici. Si le-am proptit in geamul de la baie. In frig. In noaptea aia a venit repede Mosu'. Cand mi-am gasit darul imi amintesc o stea cazatoare ce-am zarit-o pe geam. Eram mai mult decat incantata.

Mi-e tare dor de vremurile alea. Stiu ca nu se mai intorc ... si tanjesc dupa ele. Oftez. 

Bunicul nu mai e. De Sf Nicoale e ziua lui de nume. Am fi sarbatorit impreuna, dar asa doar il pomenim in gand si dam ceva de pomana in amintirea lui.

Bunica traieste. Ma asteapta acasa la parinti de sarbatori. Si eu astept sa o revad.

Acum mai mergem iarna la Poiana doar in ianuarie. Casa e pustie, dar ne-am facut un obicei ca pe 1 ianuarie, in fiecare an, sa mergem la gratar ( slanina crestata, cu ceapa rosie si paine proaspata de casa ) in curte la bunica, sa petrecem o zi in zapada, in mijlocul iernii adevarate, sa punem o corononita la mormantul bunicului si sa ne amintim cu drag de ce-a fost odata iarna la tara.

Ce poate face o soba ...  incalzeste odaia, sufletul si gandul.
Ce poate face o soba ... trezeste amintiri si stoarce o lacrima.