E-un intuneric cald, placut, ce urla de nesomn si incantare.
E-un intuneric trist, profund, ce-si striga "of-ul" pana-n departare.
In intunericul ce macina simtiri si ganduri aleg sa coc priviri desarte in abis, sa cresc iluzii sfinte printre gene si sa-mpletesc c-un soi de zambet ascuns o suba somnului de veghe.
Apasa greu pe umarul meu gol, un frig, o jale si-o naluca a nestirii, in intunericul adanc al marii negre dintr-o vineri.
E liniste in intuneric, auzi doar ticaitul ceasului si-un greieras... iar sforaitul dragului din pat confrunta pacea cea din intuneric si luptă treptat-treptat pentru-a culege in final doar vise.
In intuneric crezi ca simti mai bine, ca reusesti sa spui ce ai pe suflet si in minte, dar in lumina gandului morbid te-ascunzi timid si uiti de tine.
Se-alege praful de-acea noapte, din care doar cel intunecat a invins, iar din lumina simturilor desarte sar furioase doar scantei. Scantei ce licaresc in intuneric, ce-aduc acel strop de speranta ca maine iar se lumineaza...
Si cum ravneste raza la un alt apus, cum soarele alearga catre stele... in intuneric spera sa digere tot ce-a ramas din univers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu